Від Луки 22
1 Наближа́лося ж свято Опрі́сноків, що Па́схою зветься.
Și sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paștele, era aproape.
2 А первосвященики й книжники стали шукати, я́к би вбити Його, та боялись наро́ду.
Și preoții de seamă și scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.
3 Сатана ж увійшов у Юду, зва́ного Іскаріо́т, одно́го з Дванадцятьо́х.
Atunci a intrat Satan în Iuda, numit și Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.
4 І він пішов, і почав умовлятися з первосвящениками та начальниками, я́к він видасть Його.
Și Iuda a mers și a vorbit îndeaproape cu preoții de seamă și căpeteniile, cum să îl trădeze lor.
5 Ті ж зраділи, і погодилися дати йому срібнякі́в.
Și s-au bucurat și s-au înțeles să îi dea arginți.
6 І він обіцяв, і шукав відповідного ча́су, щоб їм видати Його без наро́ду.
Și a promis și căuta ocazia să li-l trădeze, în absența mulțimii.
7 І настав день Опрі́сноків, коли пасху прино́сити в жертву нале́жало.
Atunci a venit ziua azimelor, în care paștele trebuia înjunghiat.
8 І послав Він Петра та Івана, говорячи: „Підіть, і приготуйте нам пасху, щоб її спожили́ ми“.
Iar el a trimis pe Petru și Ioan, spunând: Duceți-vă și pregătiți-ne paștele, ca să mâncăm.
9 А вони запитали Його: „Де́ Ти хочеш, щоб ми приготува́ли?“
Iar ei i-au spus: Unde voiești să pregătim?
10 А Він їм відказав: „Ось, як бу́дете вхо́дити в місто, стріне вас чоловік, воду несучи у глекові, — ідіть за ним аж до дому, куди він уві́йде.
Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmați-l în casa unde intră.
11 І скажіть до госпо́даря дому: Учитель питає тебе: „Де кімна́та, в якій споживу́ зо Своїми учнями пасху?“
Și să ziceți stăpânului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca paștele cu discipolii mei?
12 I він вам покаже велику го́рницю вистелену: там приготуйте“.
Și vă va arăta o cameră mare de sus, așternută; acolo să pregătiți.
13 І вони відійшли, і знайшли, як Він їм говорив, — і зачали́ там готува́ти пасху.
Și au mers și au găsit cum le-a spus; și au pregătit paștele.
14 А коли настав час, сів до сто́лу, і апо́столи з Ним.
Și când a venit ora, el a șezut [la masă] și cei doisprezece apostoli cu el.
15 І промовив до них: „Я ду́же бажав спожи́ти цю пасху із вами, перш ніж муки прийму́.
Și le-a spus: Cu multă dorință am dorit să mănânc acest paște cu voi înainte de a suferi eu;
16 Бо кажу́ вам, що вже споживати не буду її, поки спо́вниться в Божому Царстві вона“.
Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăția lui Dumnezeu.
17 Узявши ж чашу, і вчинивши подяку, Він промовив: „Візьміть її, і поділіть між собою.
Și luând paharul, a adus mulțumiri și a spus: Luați acesta și împărțiți-l între voi;
18 Кажу́ ж вам, що віднині не питиму Я від оцього пло́ду виноградного, доки Боже Царство не при́йде“.
Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu.
19 Узявши ж хліб і вчинивши подяку, поламав і дав їм, проказуючи: „Це тіло Моє, що за вас віддається. Це чиніть на спо́мин про Мене!“
Și a luat pâine și a adus mulțumiri și a frânt-o și le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceți aceasta în amintirea mea.
20 По вече́рі так само ж і чашу, говорячи: „Оця чаша — Нови́й Заповіт у Моїй крові, що за вас проливається.
Tot astfel și paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21 Та однак, — за столом ось зо Мною рука Мого зра́дника.
Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.
22 Бо Син Лю́дський іде, як призна́чено; але горе тому чоловікові, хто Його видає!“
Și, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!
23 А вони почали́ між собою питати, котри́й з них мав би це вчинити?
Și au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.
24 І сталось між ними й змагання, котрий з них уважатися має за більшого.
Și a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.
25 Він же промовив до них: „Царі народів панують над ними, а ті, що ними володіють, доброчи́нцями звуться.
Dar el le-a spus: Împărații neamurilor domnesc peste ele; și cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemați binefăcători.
26 Але не так ви: хто найбільший між вами, нехай буде, як менший, а начальник — як слуга,
Dar voi să nu fiți așa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; și conducătorul ca cel ce servește.
27 Бо хто більший: чи той, хто сидить при столі, чи хто прислуго́вує? Чи не той, хто сидить при столі? А Я серед вас, як слуга.
Căci care este mai mare, cel ce șade la masă, sau cel ce servește? Nu cel ce șade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce servește.
28 Ви ж оті, що перетривали зо Мною в споку́сах Моїх,
Iar voi sunteți cei care ați rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.
29 і Я вам запові́тую Царство, як Отець Мій Мені заповів,
Și eu vă rânduiesc o împărăție, așa cum Tatăl meu mi-a rânduit;
30 щоб ви в Царстві Моїм споживали й пили за столом Моїм, і щоб ви на престолах засіли судити дванадцять племе́н Ізраїлевих“.
Ca să mâncați și să beți la masa mea în împărăția mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31 І промовив Господь: „Си́моне, Си́моне, — ось сатана жадав вас, щоб вас пересі́яти, мов ту пшеницю.
Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit [să] vă [aibă] ca să [vă] cearnă ca grâul.
32 Я ж молився за тебе, щоб не зме́ншилась віра твоя; ти ж колись, як наве́рнешся, зміцни браттю свою!“
Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credința ta să înceteze; și când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.
33 А той відказав Йому: „Господи, я з Тобою готовий іти до в'язниці й на смерть!“
Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gata să merg cu tine deopotrivă la închisoare și la moarte.
34 Він же прорік: „Говорю́ тобі, Петре, — півень не заспіває сьогодні, як ти тричі зречешся, що не знаєш Мене“...
Iar el a zis: Îți spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoșul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoști.
35 І Він їм сказав: „Як Я вас посилав без кали́тки, і без торби, і без санда́ль, — чи вам бракувало чого?“Вони ж відказали: „Нічо́го“.
Și le-a spus: Când v-am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
36 „А тепер — каже їм — хто має калитку, нехай ві́зьме, теж і торбу; хто ж не має, нехай продасть одіж свою та й купить меча.
Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia și la fel traista; și cel ce nu are sabie, să își vândă haina și să cumpere una.
37 Говорю бо Я вам, що ви́конатися на Мені має й це ось написане: „До злочинців Його зарахо́вано“. Бо те, що про Мене, вико́нується“.
Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Și el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă și cele referitoare la mine au un sfârșit.
38 І сказали вони: „Господи, ось тут два мечі“. А Він їм відказав: „До́сить!“
Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.
39 І Він вийшов, і пішов за звича́єм на го́ру Оливну. А за Ним пішли учні Його.
Și a ieșit și s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat și ei.
40 А прийшовши на місце, сказав їм: „Моліться, щоб не впасти в спокусу“.
Și, venind la acel loc, le-a spus: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.
41 А Він Сам, відійшовши від них, як докинути ка́менем, на коліна припав та й молився,
Și el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și a îngenunchiat și s-a rugat,
42 благаючи: „Отче, як волієш, — пронеси́ мимо Мене цю чашу! Та проте — не Моя, а Твоя нехай станеться воля!“
Spunând: Tată, dacă voiești, depărtează acest pahar de la mine; totuși nu voia mea, ci a ta să se facă.
43 І Ангол із неба з'явився до Нього, — і додавав Йому сили.
Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
44 А як був у смерте́льній тривозі, ще пильніш Він молився. І піт Його став, немов каплі крови, що спливали на землю.
Și, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
45 І, підвівшись з молитви, Він до учнів прийшов, і знайшов їх, що спали з журби́.
Și după ce s-a sculat de la rugăciune și a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,
46 І промовив до них: „Чого́ ви спите? Уставайте й моліться, щоб не впасти в спокусу!
Și le-a spus: De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca nu cumva să intrați în ispită.
47 І, коли Він іще говорив, ось наро́д з'явився, і один із Дванадцятьо́х, що Юдою зветься, ішов перед ними. І він підійшов до Ісуса, щоб поцілувати Його. [Бо він знака їм дав був: кого я поцілую, то Він!“].
Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulțime și cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor și s-a apropiat de Isus să îl sărute.
48 Ісус же промовив до нього: „Чи оце поцілу́нком ти, Юдо, видаєш Сина Лю́дського?“
Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?
49 А ті, що були́ з Ним, як побачили, що́ має статись, сказали Йому: „Господи, — чи мече́м нам не вдарити?“
Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
50 І, один із них рубону́в раба первосвященикового, — та й відтяв праве вухо йому́.
Și unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Та Ісус відізвався й сказав: „Лишіть, — уже до́сить!“І, доторкнувшись до вуха його, у здоро́вив його.
Dar Isus a răspuns și a zis: Lăsați așa, până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat.
52 А до первосвящеників і вла́ди сторожі храму та старших, що прийшли проти Нього, промовив Ісус: „Немов на розбійника вийшли з меча́ми та ки́ями.
Atunci Isus a spus preoților de seamă și căpeteniilor templului și bătrânilor care veniseră la el: Ați venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte?
53 Як щоденно Я з вами у храмі бував, не підне́сли на Мене ви рук. Та це ваша година тепер, і влада те́мряви“.
Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră și puterea întunericului.
54 А схопи́вши Його, повели́ й привели́ у дім первосвященика. Петро ж зда́лека йшов слідкома́.
Atunci l-au luat și l-au condus și l-au adus în casa marelui preot. Și Petru urmărea de departe.
55 Як розклали ж огонь серед дво́ру, і вкупі сиділи, сидів і Петро поміж ними.
Și după ce aprinseseră un foc în mijlocul curții și erau așezați împreună, Petru a șezut în mijlocul lor.
56 А служни́ця одна його вгледіла, як сидів коло світла, і, придивившись до нього, сказала: „І цей був із Ним!“
Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când ședea lângă foc și, privindu-l cu atenție, a spus: Și acesta era cu el.
57 І відрікся від Нього він, тве́рдячи: „Не знаю я, жінко, Його!“
Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
58 Незаба́ром же другий побачив його та й сказав: „І ти від отих“. А Петро відказав: „Ні, чоловіче!“
Și peste puțin, un altul l-a văzut și a spus: Și tu ești dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
59 І як ча́су минуло з годину, хтось інший твердив і казав: „Поправді, — і цей був із Ним, бо він галіле́янин“.
Și cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr și acesta era cu el; fiindcă și el este galileean.
60 А Петро відказав: „Чоловіче, — не відаю, про що́ ти говориш“... І зараз, як іще говорив він, півень заспівав.
Iar Petru a spus: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61 І Господь обернувся й подививсь на Петра. А Петро згадав слово Господнє, як сказав Він йому: „Перше, ніж заспіває півень, — відречешся ти тричі від Мене“.
Și Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Și Petru și-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul mă vei nega de trei ori.
62 І, вийшовши звідти, він гірко заплакав!
Și Petru a ieșit afară și a plâns cu amar.
63 А люди, які ув'язни́ли Ісуса, знуща́лися з Нього та били.
Și bărbații, care îl țineau pe Isus, îl batjocoreau și îl băteau.
64 І, закривши Його, вони били Його по обличчі, і питали Його, приговорюючи: „Пророкуй, хто́ то вдарив Тебе?“
Și, legându-l la ochi, îl loveau peste față și îl întrebau, spunând: Profețește, cine este cel ce te-a lovit?
65 І багато інших богознева́г говорили на Нього вони...
Și multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.
66 А коли настав день, то зібралися старші наро́ду, первосвященики й книжники, і повели́ Його в синедріо́н свій,
Și imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții de seamă și scribii s-au adunat și l-au adus în consiliul lor, spunând:
67 і казали: „Коли Ти Христос, скажи нам“. А Він їм відповів: „Коли Я вам скажу́, — не повірите ви.
Ești tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede;
68 А коли й поспитаю вас Я, — не дасте Мені відповіді.
Și dacă vă voi întreba și eu, nicidecum nu îmi veți răspunde, nici nu îmi veți da drumul.
69 Незаба́ром Син Лю́дський сидітиме по прави́ці сили Божої!“
De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Тоді всі запитали: „То Ти Божий Син?“А Він їм відповів: „Самі кажете ви, що то Я“.
Atunci toți au spus: Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneți că eu sunt.
71 А вони відказали: „На́що потрібні ще свідки для нас? Бо ми чули самі з Його уст!“
Și au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înșine am auzit din gura lui.
