Плач Єремії 3
1 Я той муж, який бачив біду́ від жезла́ Його гніву, —
Eu sunt omul care a văzut necaz prin nuiaua mâniei sale.
2 Він прова́див мене й допрова́див до те́мряви, а не до світла.
El m-a condus și m-a adus în întuneric și nu în lumină.
3 Лиш на мене все зно́ву обе́ртає руку Свою́ цілий день.
Într-adevăr, împotriva mea s-a întors el; și-a întors mâna împotriva mea, toată ziua.
4 Він ви́снажив тіло моє й мою шкіру, мої кості сторо́щив,
El a făcut carnea și pielea mea să îmbătrânească; mi-a zdrobit oasele.
5 обгородив Він мене, і мене оточи́в гіркото́ю та му́кою,
El a ridicat un zid împotriva mea și m-a încercuit cu fiere și trudă.
6 у темно́ті мене посадив, мов померлих давно́.
El m-a pus în locuri întunecoase, ca pe morții din vechime.
7 Обгороди́в Він мене — і не ви́йду, тяжки́ми вчинив Він кайда́ни мої.
El m-a îngrădit, încât nu pot ieși; el mi-a îngreunat lanțul.
8 І коли я кричу́ й голошу́, затикає Він вуха Свої на молитву мою,
De asemenea și când plâng și strig, el îmi oprește rugăciunea.
9 Камінням обте́саним обгородив Він доро́ги мої, повикри́влював стежки́ мої.
El mi-a închis căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.
10 Він для мене ведме́дем чату́ючим став, немов лев той у схо́вищі!
El a fost pentru mine ca un urs la pândă și ca un leu în locuri tainice.
11 Поплутав доро́ги мої та розша́рпав мене́, учинив Він мене опусто́шеним!
El mi-a abătut căile și m-a rupt în bucăți, el m-a pustiit.
12 Натягнув Свого лука й поставив мене, наче ціль для стріли́, —
El și-a încordat arcul și m-a pus ca o țintă pentru săgeată.
13 пустив стрі́ли до ни́рок моїх з Свого сагайдака́
El a făcut ca săgețile tolbei lui să intre în rărunchii mei.
14 Для всього наро́ду свого я став посміхо́виськом, глумли́вою піснею їхньою цілий день.
Am fost de râs pentru tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15 Наси́тив мене гіркото́ю, мене напоїв полино́м.
El m-a umplut cu amărăciuni, m-a îmbătat cu pelin.
16 І стер мені зу́би жорство́ю, до по́пелу кинув мене,
De asemenea mi-a zdrobit dinții cu pietriș, m-a acoperit cu cenușă.
17 і душа моя спо́кій згубила, забув я добро́.
Și mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18 І сказав я: Загублена сила моя, та моє сподіва́ння на Господа.
Și am spus: Tăria mea și speranța mea din DOMNUL, au pierit,
19 Згадай про біду́ мою й му́ку мою, про поли́н та отру́ту, —
Amintindu-mi de necazul meu și de nenorocirea mea, de pelin și de fiere.
20 душа моя згадує безпереста́нку про це, і гнеться в мені.
Sufletul meu și le amintește încă și este umilit în mine.
21 Оце я нага́дую серцеві своєму, тому то я маю надію:
De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranță.
22 Це милість Господня, що ми не поги́нули, бо не нокінчи́лось Його милосердя, —
Datorită milelor DOMNULUI nu suntem mistuiți, fiindcă mângâierile lui nu se sfârșesc.
23 нове́ воно кожного ра́нку, велика бо вірність Твоя!
Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta.
24 Господь — це мій у́діл, — говорить душа моя, — тому́ я надію на Нього склада́ю!
DOMNUL este partea mea, spune sufletul meu; de aceea voi spera în el.
25 Господь добрий для тих, хто наді́ю на Нього кладе́, для душі, що шукає Його́!
DOMNUL este bun cu cei care îl așteaptă, cu sufletul care îl caută.
26 Добре, коли люди́на в мовча́нні надію кладе́ на спасі́ння Господнє.
Este bine ca omul deopotrivă să spere și să aștepte în tăcere salvarea DOMNULUI.
27 Добре для мужа, як носить ярмо́ в своїй мо́лодості, —
Este bine pentru om să poarte jugul în tinerețea sa.
28 нехай він самі́тно сидить і мовчить, як поклав Він на нього його́;
El șade singur și tace, deoarece și l-a pus asupra lui.
29 хай закриє він по́рохом у́ста свої, може є ще надія;
Își pune gura în țărână; dacă astfel poate fi speranță.
30 хай що́ку тому підставля́є, хто його б'є, своєю ганьбою наси́чується.
El își dă obrazul celui care îl lovește; este îndestulat cu ocară.
31 Бо Господь не наві́ки ж покине!
Fiindcă DOMNUL nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Бо хоч Він і засму́тить кого, проте зми́лується за Своєю великою ми́лістю, —
Dar deși întristează, totuși va avea mângâiere după mulțimea îndurărilor sale.
33 бо не мучить Він з серця Свого́, і не засмучує лю́дських синів.
Pentru că el nu își pune inima să chinuiască, nici nu mâhnește pe copiii oamenilor.
34 Щоб топта́ти під своїми ногами всіх в'я́знів землі,
Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 щоб перед обличчям Всевишнього право люди́ни зігнути,
Abaterea dreptului unui om înaintea feței celui Preaînalt,
36 щоб гноби́ти люди́ну у справі судо́вій його́, — оцьо́го не має на оці Госпо́дь!
Domnul nu aprobă a răsturna pe om în cauza lui.
37 Хто то скаже — і станеться це, як Господь того не наказав?
Cine este cel ce spune și se împlinește ceva, când Domnul nu poruncește aceasta?
38 Хіба не виходить усе з уст Всевишнього, — зле та добре?
Nu din gura celui Preaînalt ies răul și binele?
39 Чого ж нарікає люди́на жива? Нехай ска́ржиться кожен на гріх свій.
Pentru ce să se plângă un om care trăiește, un om pentru pedepsirea păcatelor lui?
40 Пошукаймо доріг своїх та досліді́мо, і верні́мось до Господа!
Să ne cercetăm și să ne încercăm căile noastre și să ne întoarcem la DOMNUL.
41 підіймі́мо своє серце та руки до Бога на небі!
Să ne înălțăm inima cu mâinile noastre spre Dumnezeu în ceruri.
42 Спроневі́рились ми й неслухня́ними стали, тому́ не пробачив Ти нам,
Noi am încălcat legea și ne-am răzvrătit; tu nu ai iertat.
43 закрився Ти гнівом і гнав нас, убивав, не помилував,
Tu ai acoperit cu mânie și ne-ai persecutat; ai ucis, nu ai cruțat.
44 закрив Себе хмарою, щоб до Тебе молитва моя не дійшла.
Te-ai acoperit cu un nor, ca rugăciunea noastră să nu străbată la tine.
45 Сміття́м та оги́дою нас Ти вчинив між наро́дами,
Ne-ai făcut precum gunoiul și mizeria în mijlocul poporului.
46 наші всі вороги́ пороззявля́ли на нас свого рота,
Toți dușmanii noștri și-au deschis gurile împotriva noastră.
47 страх та яма на нас поприхо́дили, руїна й погибіль.
Frica și cursa au venit peste noi, pustiirea și distrugerea.
48 Моє око сплива́є пото́ками во́дними через нещастя дочки́ мого люду.
Ochiului meu îi curg râuri de apă din cauza nimicirii fiicei poporului meu.
49 Виливається око моє безупи́нно, нема бо пере́рви,
Ochiul meu toarnă și nu încetează, fără oprire,
50 аж поки не згля́неться та не побачить Госпо́дь із небе́с, —
Până când DOMNUL va privi în jos și va vedea din cer.
51 моє око вчиняє журбу́ для моєї душі через до́чок усіх мого міста.
Ochiul meu îmi influențează inima datorită tuturor fiicelor cetății mele.
52 Ло́влячи, ло́влять мене, немов птаха, мої вороги безпричи́нно,
Dușmanii mei m-au urmărit aprig, fără motiv, ca pe o pasăre.
53 життя моє в яму замкну́ли вони, і камі́ннями кинули в мене.
Mi-au stârpit viața în groapă și au aruncat o piatră peste mine.
54 Пливуть мені во́ди на го́лову, я говорю́: „ Вже погу́блений я!“
Apele au curs peste capul meu; atunci am spus: Sunt stârpit.
55 Кликав я, Господи, Йме́ння Твоє́ із найглибшої ями,
Am chemat numele tău, DOAMNE, din groapa cea adâncă.
56 Ти чуєш мій голос, — не захо́вуй же ву́ха Свого від зо́йку мого́, від блага́ння мого!
Tu mi-ai auzit vocea; nu îți ascunde urechea la suflarea mea, la strigătul meu.
57 Ти близьки́й того дня, коли кличу Тебе, Ти говориш: „Не бійся!“
Tu te-ai apropiat în ziua când eu te-am chemat; ai spus: Nu te teme.
58 За душу мою Ти змагався, о Господи, життя моє викупив Ти.
Doamne, tu ai pledat în cauzele sufletului meu; mi-ai răscumpărat viața.
59 Ти бачиш, о Господи, кривду мою, — розсуди ж Ти мій суд!
DOAMNE, tu ai văzut răul, ce mi s-a făcut; judecă tu cauza mea.
60 Усю їхню по́мсту ти бачиш, всі за́думи їхні на мене,
Ai văzut toată răzbunarea lor și toate închipuirile lor împotriva mea.
61 Ти чуєш, о Господи, їхні нару́ги, всі за́думи їхні на ме́не,
Ai auzit ocara lor, DOAMNE și închipuirile lor împotriva mea;
62 мову повста́нців на мене та їхнє буркоті́ння на мене ввесь день.
Buzele celor care s-au ridicat împotriva mea și planul lor împotriva mea toată ziua.
63 Побач їхнє сиді́ння та їхнє встава́ння, — як за́вжди глумли́ва їхня пісня!
Privește așezarea lor și ridicarea lor; eu sunt muzica lor.
64 Заплати їм, о Господи, згідно з чином їхніх рук!
Întoarce-le o răsplată, DOAMNE, conform cu lucrarea mâinilor lor.
65 Подай їм темно́ту на серце, прокля́ття Твоє нехай буде на них!
Dă-le întristare a inimii, blestemul tău asupra lor.
66 Своїм гнівом жени їх, і ви́губи їх з-під Господніх небе́с!
Persecută-i și nimicește-i în mânie de sub cerurile DOMNULUI.
