Ісус Навин 22

1 Тоді покликав Ісус племе́но Рувимове та Ґадове, та половину Манасіїного племени,

Atunci Iosua a chemat pe rubeniți și pe gadiți și jumătatea tribului lui Manase,

2 та й сказав їм: „Ви виконували все, що вам наказав був раб Господній Мойсей, і ви слухалися голосу мого про все, що я вам наказував.

Și le-a spus: Voi ați ținut la tot ce v-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, și ați ascultat de vocea mea în tot ce v-am poruncit.

3 Ви оце не лишали братів своїх довгі дні аж до цього дня, і ви додержували ви́конання за́повідей Господа, Бога вашого.

Nu ați părăsit pe frații voștri în aceste multe zile, până în această zi; și ați ținut sarcina poruncii DOMNULUI Dumnezeul vostru.

4 А тепер Господь, Бог ваш, дав мир вашим братам, як вам говорив був. І тепер поверні́ться, та й ідіть собі до наметів своїх, до кра́ю вашої власности, що вам дав Мойсей, раб Господній, на тім боці Йорда́ну.

Și acum, DOMNUL Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, așa cum le-a promis; de aceea acum, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara pe care o aveți în stăpânire, pe care v-a dat-o Moise, servitorul DOMNULUI, dincolo de Iordan.

5 Тільки дуже пильнуйте виконувати заповідь та Зако́на, що наказав був вам Мойсей, раб Господній: любити Господа, Бога вашого, і ходити всіма́ Його дорогами, і додержувати Його заповіді, і линути до Нього, і служити Йому всім вашим серцем та всією вашою душею“.

Numai luați bine aminte să împliniți porunca și legea pe care vi le-a poruncit Moise, servitorul DOMNULUI, ca să iubiți pe DOMNUL Dumnezeul vostru și să umblați în toate căile lui și să țineți poruncile lui și să vă alipiți de el și să îi serviți cu toată inima voastră și cu tot sufletul vostru.

6 І поблагословив їх Ісус, та й послав їх, а вони пішли до наме́тів своїх.

Și Iosua i-a binecuvântat și le-a dat drumul; și ei au plecat la corturile lor.

7 А половині Манасіїного племени Мойсей дав у Башані, а половині його дав Ісус з їхніми братами на цім боці Йорда́ну на за́хід. І також, коли Ісус відпускав їх до їхніх наме́тів, то поблагословив їх,

Și jumătății din tribul lui Manase, Moise îi dăduse moștenire în Basan; dar celeilalte jumătăți, Iosua îi dăduse moștenire între frații lor, dincoace de Iordan, spre vest. Și Iosua, când le-a dat drumul la corturile lor, i-a și binecuvântat,

8 та й сказав до них, говорячи: „Верніться до своїх наметів із великими маєтками та з дуже числе́нною худобою, зо сріблом, і з золотом, і з міддю, і з залізом, і з дуже багатьома́ одежами. Поділіть здо́бич від ваших ворогів із вашими братами“.

Și le-a vorbit, spunând: Întoarceți-vă la corturile voastre cu multe averi și cu turme foarte multe și cu argint și cu aur și cu aramă și cu fier și cu haine foarte multe; împărțiți cu frații voștri prada dușmanilor voștri.

9 І вернулися, і пішли сини Рувимові й сини Ґадові та половина Манасіїного племени від Ізраїлевих синів, із Шіло́, що в ханаанському краї, щоб піти до кра́ю Ґілеад, до кра́ю своєї власности, що посіли його на наказ Господній через Мойсея.

Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase s-au întors și au plecat de la copiii lui Israel din Șilo, care este în țara Canaanului, pentru a merge în țara Galaadului, în țara pe care o aveau în stăpânire, pe care au stăpânit-o după cuvântul DOMNULUI prin mâna lui Moise.

10 І прийшли до йорда́нських могил, що в ханаанському кра́ї, і збудували там сини Рувимові й сини Ґадові та половина Манасіїного племени же́ртівника над Йорда́ном, жертівника великого на вид.

Și când au venit în ținuturile Iordanului, care sunt în țara Canaanului, copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase au zidit acolo, lângă Iordan, un altar, un altar mare la vedere.

11 І почули Ізраїлеві сини таке: „Оце збудували сини Руви́мові й сини Ґадові та половина Манасіїного племени же́ртівника навпроти ханаанського кра́ю, при йорданських моги́лах, на боці Ізраїлевих синів.

Și copiii lui Israel au auzit spunându-se: Iată, copiii lui Ruben, copiii lui Gad și jumătate din tribul lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, în ținuturile Iordanului, la trecătoarea fiilor lui Israel.

12 І почули це Ізраїлеві сини, і була́ зібрана вся громада Ізраїлевих синів до Шіло́, щоб піти на них війною.

Și când au auzit copiii lui Israel, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Șilo, ca să meargă împotriva lor la război.

13 І послали Ізраїлеві сини до синів Руви́мових і до синів Ґадових та до половини Манасіїного племени ґілеадського кра́ю Пінхаса, сина священика Елеазара,

Și copiii lui Israel au trimis la copiii lui Ruben și la copiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manase în țara Galaadului pe Fineas, fiul preotului Eleazar,

14 та з ним десять начальників, по одному начальникові для батькового дому з усіх Ізраїлевих племен; а кожен із них — голова дому їхніх батьків, вони для тисяч Ізраїлевих.

Și zece prinți împreună cu el, câte un prinț din fiecare casă părintească, din toate triburile lui Israel; și fiecare dintre ei era cap al unei case părintești, între miile lui Israel.

15 І прийшли вони до синів Руви́мових й до синів Ґадових та до половини Манасіїного племени до ґілеадського кра́ю, та й говорили з ними, кажучи:

Și au venit la copiii lui Ruben, la copiii lui Gad și la jumătatea tribului lui Manase, în țara Galaadului și le-au vorbit, spunând:

16 „Так сказала вся Господня громада: Що́ це за пере́ступ, що ви спроневі́рилися ним проти Ізраїлевого Бога, щоб відвернутись сьогодні від Господа? Бо ви збудували собі же́ртівника, щоб сьогодні збунтуватися проти Господа.

Astfel spune toată adunarea DOMNULUI: Ce fărădelege ați făcut împotriva Dumnezeului lui Israel, ca să vă abateți astăzi de la a-l urma pe DOMNUL, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI?

17 Чи нам мало Пеорового гріха́, з якого ми не очистилися аж до цього дня, і була пора́за в Господній громаді?

Este prea puțin pentru noi nelegiuirea lui Peor, de care nu suntem curățiți nici până în ziua aceasta, deși a fost o plagă în adunarea DOMNULUI,

18 А ви відверта́єтеся сьогодні від Господа. І станеться, — ви збунутуєтеся сьогодні проти Господа, а Він узавтра розгнівається на всю Ізраїлеву громаду.

Încât trebuie să vă abateți astăzi de la a-l urma pe DOMNUL? Și se va întâmpla, văzând că vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI, că mâine el se va înfuria pe toată adunarea lui Israel.

19 І справді, — якщо край вашої посілости нечистий, перейдіть собі до кра́ю Господньої посілости, що там пробу ває Господня скинія, і візьміть посілість серед нас, а на Господа не бунтуйтеся, і не бунтуйтеся проти нас вашим збудува́нням собі же́ртівника, окрім жертівника Господа, Бога нашого.

Însă, dacă țara care este în stăpânirea voastră este necurată, treceți în țara care este în stăpânirea DOMNULUI, unde locuiește cortul DOMNULUI și luați-vă pământ în stăpânire între noi; dar nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu-vă un altar în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru.

20 Чи ж не Ахан, син Зерахів, спроневі́рився був пере́ступом у заклятому, а гнів був на всю Ізраїлеву громаду? І він був єди́ний чоловік, що не помер своєю смертю через свій гріх“.

Nu a făcut fărădelege Acan, fiul lui Zerah, în lucrul blestemat și furia a căzut peste toată adunarea lui Israel? Iar acel om nu a pierit singur în nelegiuirea lui.

21 І відповіли сини Руви́мові, сини Ґадові та половина Манасіїного племени, і говорили з головами тисяч Ізраїлевих:

Atunci copiii lui Ruben și copiii lui Gad și jumătatea tribului lui Manase au răspuns și au zis capilor miilor lui Israel:

22 „Бог богів Господь, Бог богів Господь, — Він знає, і Ізра́їль — він буде знати. Не пощади́ нас цього дня, якщо бунтом і якщо пере́ступом проти Господа ми це зробили,

DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, DOMNUL Dumnezeul dumnezeilor, el știe, și Israel însuși să știe; dacă din răzvrătire sau din fărădelege față de DOMNUL (nu ne salva în această zi!),

23 якщо ми збудували собі же́ртівника на відве́рнення від Господа; а якщо ми будували на прине́сення цілопа́лення та жертви хлі́бної, і якщо на споря́дження на ньому мирних жертов, то Господь — Він відплатить,

Ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la a-l urma pe DOMNUL și să aducem pe el ofrande arse și dar de mâncare, sau să aducem pe el ofrande de pace, însuși DOMNUL să ne ceară socoteală.

24 і якщо ми не зробили цього з оба́вою про таку річ, гово́рячи: Завтра скажуть ваші сини до наших синів, говорячи: Що вам до Господа, Бога Ізраїлевого?

Și dacă nu am făcut-o mai degrabă de teama acestui lucru, spunând: Poate va veni timpul când copiii voștri vor vorbi copiilor noștri, spunând: Ce aveți voi a face cu DOMNUL Dumnezeul lui Israel?

25 Бо Господь дав границю поміж нами та поміж вами, сини Рувимові та сини Ґадові, Йорда́н, — нема вам наділу в Господі! І ваші сини віді́рвуть наших синів від бо́язні Господа.

Fiindcă DOMNUL a pus Iordanul ca graniță între noi și voi; voi, copii ai lui Ruben și fii ai lui Gad, nu aveți parte în DOMNUL. Și astfel copiii voștri vor face pe copiii noștri să înceteze a se teme de DOMNUL.

26 Тож сказали ми: Зробім собі, збудуймо жертівника не на цілопа́лення й не на жертву,

De aceea noi am zis: Să ne pregătim acum să ne zidim un altar, nu pentru ofrandă arsă, nici pentru sacrificiu,

27 але щоб він був свідком між нами та між вами, і між поколіннями нашими по нас, що ми служили служби Господні перед Його лицем нашими цілопа́леннями, і нашими жертвами, і нашими жертвами мирними. І не скажуть ваші сини взавтра до наших синів: нема вам наділу в Господі!

Ci ca mărturie între noi și voi și între generațiile noastre după noi, ca să facem serviciul DOMNULUI înaintea lui cu ofrandele arse ale noastre și cu sacrificiile noastre și cu darurile noastre de pace, ca să nu spună copiii voștri copiilor noștri în timpul care va veni: Voi nu aveți parte în DOMNUL.

28 І сказали ми: І станеться, коли так скажуть до нас та до наших поколі́нь узавтра, то ми скажемо: Подивіться на вигляд жертівника, що зробили були наші батьки не на цілопа́лення й не на жертву, але щоб був він свідком між нами та між вами.

De aceea noi am spus: Se va întâmpla când ei vor spune astfel către noi și către generațiile noastre în timpul care va veni, că vom spune din nou: Iată, modelul altarului DOMNULUI, pe care l-au făcut părinții noștri, nu pentru ofrande arse, nici pentru sacrificii, ci ca mărturie între noi și voi!

29 Борони нас, Боже, бунтуватися нам проти Господа, і відверта́тися сьогодні від Господа, щоб будувати жертівника на цілопа́лення, і на жертву хлі́бну, і на жертву, окрім жертівника Господа, Бога нашого, що перед скинією Його“.

Nicidecum nu ne vom răzvrăti împotriva DOMNULUI și nu ne vom abate astăzi de la a-l urma pe DOMNUL pentru a zidi un altar pentru ofrande arse, pentru daruri de mâncare și pentru sacrificii, în afară de altarul DOMNULUI Dumnezeul nostru, care este înaintea tabernacolului său.

30 І почув священик Пінхас та начальники громади й го́лови тисяч Ізра́їлевих, що були з ним, ті слова́, що казали сини Рувимові й сини Ґадові та сини Манасіїні, і було це добре в їхніх оча́х.

Și când preotul Fineas și prinții adunării și capii miilor lui Israel, care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au spus copiii lui Ruben și copiii lui Gad și copiii lui Manase, le-a plăcut.

31 І сказав Пінхас, син священика Елеазара, до синів Рувимових, і до синів Ґадових та до синів Манасіїних: „Сьогодні ми пізнали, що Господь серед вас, що ви не спроневі́рилися Господе́ві тим пере́ступом, — тепе́р ви ви́зволили Ізраїлевих синів від Господньої руки“.

Și Fineas, fiul preotului Eleazar, a spus fiilor lui Ruben și fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: Astăzi pricepem că DOMNUL este în mijlocul nostru, pentru că nu ați făcut această fărădelege împotriva DOMNULUI; acum ați scăpat pe copiii lui Israel din mâna DOMNULUI.

32 І вернувся Пінхас, син священика Елеазара, та начальники від синів Рувимових, і від синів Ґадових з ґілеадського кра́ю до Кра́ю ханаанського до Ізраїлевих синів, і здали́ їм звіт.

Și Fineas, fiul preotului Eleazar, și prinții s-au întors de la copiii lui Ruben și de la copiii lui Gad, din țara Galaadului, în țara Canaan, la copiii lui Israel și le-au adus veste.

33 І була́ добра та річ в оча́х синів Ізраїлевих. І поблагословили Бога Ізраїлеві сини, і не сказали йти на них війною, щоб знищити край, що сини Рувимові та сини Ґадові сидять у ньому.

Și lucrul le-a plăcut fiilor lui Israel și copiii lui Israel au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai voit să se urce la război împotriva lor, să distrugă țara în care locuiau copiii lui Ruben și copiii lui Gad.

34 І назвали сини Рувимові та сини Ґадові ім'я́ жертівникові: Ед, бо він свідок між нами, що Господь — Він Бог.

Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad au numit altarul Ed, fiindcă el va fi martor între noi, că DOMNUL este Dumnezeu.