Йов 8
1 І заговорив шух'я́нин Білда́д та й сказав:
A tunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
2 „Аж доки ти бу́деш таке тереве́нити? І доки слова́ твоїх уст будуть вітром бурхли́вим?
Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Și cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
3 Чи Бог скри́влює суд, і хіба Всемогу́тній викри́влює правду?
Pervertește Dumnezeu judecata? Sau pervertește Atotputernicul dreptatea?
4 Якщо твої діти згріши́ли Йому, то Він їх віддав в руку їх беззако́ння!
Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui și el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;
5 Якщо ти зверта́тися будеш до Бога, і бу́деш блага́ти Всемогу́тнього,
Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp și ți-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,
6 якщо чистий ти та безневи́нний, — то тепер Він тобі Свою милість пробу́дить, і напо́внить оселю твою справедли́вістю,
Dacă ai fi fost pur și integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine și ar face să prospere locuința dreptății tale.
7 і хоч твій поча́ток нужде́нний, але́ твій кінець буде ве́льми великий!
Deși începutul tău a fost mic, totuși sfârșitul tău de pe urmă va crește mult.
8 Поспитай в покоління давні́шого, і міцно збагни́ батьків їхніх, —
Căci întreabă, te rog, despre generația trecută și pregătește-te pentru cercetarea despre părinții lor;
9 бо ми ж учора́шні, й нічо́го не знаєм, бо тінь — наші дні на землі, —
Pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;
10 отож вони на́вчать тебе, тобі скажуть, і з серця свойо́го слова́ подаду́ть:
Nu te vor învăța ei și nu îți vor spune și nu vor rosti cuvinte din inima lor?
11 Чи папі́рус росте без болота? Чи росте очере́т без води?
Poate crește papura fără mlaștină? Poate irisul crește fără apă?
12 Він іще в доспіва́нні своїм, не зривається, але сохне раніш за всіля́ку траву:
Pe când este încă verde și netăiat, se ofilește înaintea oricărei alte ierburi.
13 отакі то доро́ги всіх тих, хто забува́є про Бога! І згине надія безбожного,
Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și speranța fățarnicului va pieri,
14 бо його споді́вання — як те павути́ння, і як дім павукі́в — його певність
A cărui speranță va fi retezată și a cărui încredere va fi pânză de păianjen.
15 На свій дім опира́ється, та не встоїть, тримається міцно за ньо́го, — й не вде́ржиться він.
Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ține strâns, dar nu va dura.
16 Він зеленіє на сонці, й галу́зки його випина́ються понад садка́ його, —
El este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde în grădina sa.
17 на купі каміння сплело́ся коріння його, воно між камі́ння вросло́:
Rădăcinile lui sunt înfășurate în jurul movilei și vede locul pietrelor.
18 Якщо вирвуть його з його місця, то зречеться його́: тебе я не бачило!
Dacă îl nimicește din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.
19 Така радість дороги його, а з по́роху інші ростуть.
Iată, aceasta este bucuria căii sale, și din pământ alții vor crește.
20 Тож невинного Бог не цурається, і не буде тримати за ру́ку злочи́нців,
Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârșit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,
21 аж напо́внить уста́ твої сміхом, а губи твої — криком радости...
Până ce umple gura ta cu râset și buzele tale cu bucurie.
22 Твої ненави́сники в сором зодя́гнуться, і намету безбожних не буде!“
Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine, și locuința celor stricați va ajunge de nimic.
