Йов 32
1 І переста́ли ті троє мужів відповідати Йову, бо він був справедливий в оча́х своїх.
Astfel acești trei bărbați au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.
2 І запалився гнів Елігу, сина Барах'їлового, бузянина, з роду Рамового, — на Йова запали́вся гнів його за те, що той уважав душу свою справедливішою за Бога.
Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuși mai degrabă decât pe Dumnezeu.
3 Також на трьох при́ятелів його запалився його гнів за те, що не знайшли вони відповіді, а зробили тільки Йова винним.
De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns și totuși l-au condamnat pe Iov.
4 А Елігу вичікував Йова та їх із словами, бо вони були ста́рші віком за нього.
Și Elihu a așteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
5 І побачив Елігу, що нема належної відповіді в устах тих трьох людей, — і запалився його гнів!
Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbați, atunci furia lui s-a aprins.
6 І відповів бузянин Елі́гу, син Барах'їлів, та й сказав: „Молодий я літа́ми, ви ж ста́рші, тому́ то я стри́мувався та боявся знання́ своє ви́словити вам
Și Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr și voi sunteți foarte bătrâni, de aceea m-am temut și nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
7 Я поду́мав: Хай вік промовля́є, і хай розуму вчить многолі́ття!
Am spus: Zilele să vorbească și mulțimea de ani să învețe înțelepciune.
8 Справді, дух — він у люди́ні, та Всемогутнього по́дих їх мудрими чинить.
Dar este un duh în om și insuflarea celui Atotputernic le dă înțelegere.
9 Многолі́тні не за́вжди розумні, і не все розуміються в праві старі́.
Marii bărbați nu sunt întotdeauna înțelepți, nici cei bătrâni nu înțeleg judecata.
10 Тому́ я кажу: Послухай мене, — хай знання́ своє ви́словлю й я!
De aceea am spus: Dați-mi ascultare; și voi arăta opinia mea.
11 Тож слів ваших вичі́кував я, наставляв свої уші до вашої мудрости, поки справу ви дослідите́.
Iată, am așteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce ați cercetat ce să spuneți.
12 І я приглядався до вас, й ось немає між вами, хто б Йо́ву довів, хто б відповідь дав на слова́ його!
Da, v-am dat atenție și, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;
13 Щоб ви не сказали: „Ми мудрість знайшли: не люди́на, а Бог перемо́же його́!“
Ca nu cumva să spuneți: Noi am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl trântește, nu omul.
14 Не на мене слова́ він скеро́вував, і я не відповім йому мовою вашою.
Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
15 Полякались вони, вже не відповіда́ють, не мають вже слів,
Ei au fost uimiți, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
16 Я чекав, що не бу́дуть вони говорити, що спини́лись, не відповідають уже.
Când am așteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniștiți și nu mai răspundeau);
17 Відповім також я свою ча́стку, і ви́словлю й я свою ду́мку.
Am spus: Voi răspunde și partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
18 Бо я повний слова́ми, — дух мойо́го нутра́ докуча́є мені.
Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
19 Ось утро́ба моя, мов вино невідкри́те, — вона трі́скається, як нові бурдюки́!
Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieșire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
20 Нехай я скажу́ — й буде легше мені, нехай у́ста відкрию свої — й відповім!
Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21 На осо́бу не бу́ду уваги звертати, не буду підле́щуватись до люди́ни,
Nu mă lăsați, vă rog, să părtinesc fața vreunui om, nici nu mă lăsați să dau titluri lingușitoare omului.
22 бо не вмію підле́щуватись! Коли ж ні, — нехай зараз ві́зьме мене мій Творе́ць!
Căci nu știu să dau titluri lingușitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.
