Йов 24
1 Для чо́го часи́ не заховані від Всемогу́тнього? Ті ж, що знають Його, Його днів не побачать!
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Пересо́вують ме́жі безбожні, стадо грабують вони та пасу́ть,
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 займають осла в сироти́ни, беруть у заста́ву вола від удовиць.
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 вони бідних з дороги спиха́ють, разом мусять ховатися збі́джені кра́ю.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Тож вони, бідарі́, немов дикі осли на пустині, вихо́дять на працю свою, здобичі шукаючи, — степ йому хліба дає для дітей.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 На полі вночі вони жнуть, і збирають собі виноград у безбожного,
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 на́го ночують вони, без одежі, і не мають вкриття́ собі в холоді,
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 мокнуть від зливи гірсько́ї, а засло́ни не маючи, скелю вони обіймають.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 Сироту́ відривають від перс, і в заста́ву беруть від убогого.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Ходять на́го вони, без вбрання́, і голодними носять снопи́.
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Хоч між му́рами їхніми ро́блять оливу, то́пчуть чави́ла, — та прагнуть вони!
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 Стогнуть люди із міста, і кричить душа вби́ваних, а Бог на це зло не зверта́є уваги.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Вони проти світла бунту́ють, не знають дорі́г Його, і на сте́жках Його не сидять.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 На світа́нку встає душогу́б, замордо́вує бідного та злидаря́, а ніч він прово́дить, як зло́дій.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 А перелю́бника око чекає смерка́ння, говорячи: „Не побачить мене жодне око!“і засло́ну кладе на обличчя.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 Підко́пуються під доми́ в темноті́, замика́ються вдень, світла не знають вони,
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 бо ра́нок для них усіх ра́зом — то те́мрява, і знають вони жахи те́мряви.
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 Такий легкий він на пове́рхні води, на землі їхня частка прокля́та, — не ве́рнеться він на дорогу садів-виноградів.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 Забуде його лоно матері, буде жерти черва́ його, мов солодо́щі, більше не буде він зга́дуваний, — і безбожник поламаний буде, мов де́рево!
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Чинить зло для бездітної він, щоб вона не родила, і вдовиці не зробить добра́.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 А міццю своєю він тягне могутніх, — коли він встає, то ніхто вже не певний свойо́го життя!
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 Бог дає йому все на безпе́ку, і на те він спира́ється, та очі Його бачать їхні доро́ги:
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 піді́ймуться трохи — й не має вже їх, бо понижені. Як усе, вони гинуть, — і зрі́зуються, немов та колоско́ва голо́вка.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 Якщо ж ні, то хто зробить мене неправдомо́вцем, а слово моє на марно́ту обе́рне?“
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
