Йов 21
1 А Йов відповів та й сказав:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 „Уважно послухайте сло́во моє, і нехай бу́де мені це розра́дою вашою!
Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
3 Перете́рпіть мені, а я промовля́тиму, — по промові ж моїй насміха́тися будеш.
Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
4 Хіба до люди́ни моє нарі́кання? Чи не мав би чого стати нетерпели́вим мій дух?
Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
5 Оберні́ться до мене — й жахні́ться, та руку на уста свої покладіть.
Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
6 І якщо я згадаю про це, то жаха́юсь, і морозом пройма́ється тіло моє.
Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
7 Чого несправедливі живуть, доживають до ві́ку, й багатством зміцня́ються?
Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
8 Насіння їх міцно стоїть перед ними, при них, а їхні наща́дки — на їхніх оча́х.
Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
9 Доми їхні — то спо́кій від страху, і над ними нема бича Божого.
Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10 Спинається бик його, і не даре́мно, — зачинає корова його, й не скидає.
Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
11 Вони випускають своїх молодя́т, як отару, а їх діти вибри́кують.
Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
12 Вони голос здіймають при бубні та цитрі, і веселяться при звуку сопілки.
Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
Își petrec zilele în bogăție și într-o clipă coboară în mormânt. (Sheol h7585)
14 А до Бога говорять вони: „Уступи́ся від нас, — ми ж дорі́г Твоїх знати не хочем!
De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
15 Що таке Всемогу́тній, що бу́дем служити Йому? І що́ скориста́єм, як будем благати Його?“
Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
16 Та не в їхній руці добро їхнє, — дале́ка від мене порада безбожних...
Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
17 Як часто світи́льник безбожним згасає, і прихо́дить на них їх нещастя? — Він приділює в гніві Своїм на них па́стки!
Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
18 Вони будуть, немов та солома на вітрі, і немов та полова, що буря схопи́ла її!
Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
19 „Бог ховає синам його кривду Свою“— та нехай надолу́жить самому йому, і він зна́тиме!
Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
20 Нехай його очі побачать нещастя його́, й бодай сам він пив гнів Всемогу́тнього!
Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
21 Яке бо стара́ння його про роди́ну по ньому, як для нього число його місяців вже перелічене?
Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
22 Чи буде хто Бога навчати знання́, Його, що й небесних суди́тиме?
Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
23 Оцей в повній силі своїй помирає, — увесь він спокі́йний та ми́рний,
Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
24 діжки́ його повні були молока, а мі́зок косте́й його свіжий.
Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
25 А цей помирає з душею огі́рченою, і доброго не спожива́в він,
Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
26 та по́рохом будуть лежати обо́є вони, і черва́ їх покриє.
Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
27 Тож я знаю думки́ ваші й за́думи, що хочете кри́вдити ними мене.
Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
28 Бож питаєте ви: Де́ князів дім, і де наме́т пробува́ння безбожних?
Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
29 Тож спитайтеся тих, що дорогою йдуть, а їхніх озна́к не зата́юйте:
Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
30 що буває врято́ваний злий в день загибелі, на день гніву відво́диться в за́хист!
Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
31 Хто йому́ розповість у лице про дорогу його́? А коли наробив, хто йому́ надолу́жить?
Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
32 І на кладо́вище буде прова́джений він, і про могилу подбають.
Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
33 Ски́би долини солодкі йому́, і тя́гнеться кожна люди́на за ним, а тим, хто попе́реду нього, — немає числа.
Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
34 І я́к ви мене потішаєте ма́рністю, коли з ваших ві́дповідей зостається сама тільки фальш?“
Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
