Йов 17
1 Мій дух залама́всь, мої дні погаса́ють, — зоста́лись мені самі гроби!
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Дійсно, насмі́шки зо мною, й моє око в розгі́рченні їхнім ночує.
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 Поклади, дай заста́ву за мене Ти Сам, — хто ж то той, що умову зо мною заб'є по рука́х?
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Бо від розуміння закрив Ти їх серце тому не звели́чуєш їх.
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 Він призна́чує ближніх на по́діл, а очі синів його те́мніють,
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Він поставив мене за прислі́в'я в наро́дів, і став я таким, на якого плюють.
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 З безтала́ння поте́мніло око моє, а всі члени мої — як та тінь...
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Праведники остовпі́ють на це, і невинний встає на безбожного.
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 І праведний буде держа́тись дороги своєї, а хто чистору́кий — побі́льшиться в силі.
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 Але всі ви пове́рнетеся, — і прихо́дьте, та я не зиахо́джу між вами розумного.
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 Мої дні проминули, порвалися ду́ми мої, мого серця маєток, —
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 вони мені ніч оберта́ють на день, набли́жують світло при те́мряві!
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 До гро́бу я кличу: „О батьку ти мій!“До черви́: „Моя мамо та се́стро моя!“
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 Де ж тоді та наді́я моя? А надія моя, — хто побачить її?
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
