Йов 15
1 І відповів теманянин Еліфа́з та й сказав:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 „Чи відповідатиме мудра люди́на знання́м вітряни́м, і східнім вітром напо́внить утробу свою?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Бу́де виправдуватися тим словом, що не надається, чи тими реча́ми, що пожитку немає від них?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Ти страх Божий руйнуєш тако́ж, і пусто́шиш молитву до Бога,
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 бо навчає провина твоя — твої уста, і ти вибираєш собі язика хитрунів.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Оскаржа́ють тебе твої уста, не я, й твої губи свідкують на те́бе:
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Чи ти народився люди́ною першою, чи раніше, ніж згі́р'я, ти ство́рений?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Чи ти слухав у Божій таємній нара́ді, та мудрість для себе забрав?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Що ти знаєш, чого б ми не знали? Що ти зрозумів, — і не з нами воно?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Поміж нами і сивий, ото́й і старий, старший днями від ба́тька твого́.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Чи мало для тебе — поті́шення Божі та слово, яке Він сховав у тобі́?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Чого то підно́сить тебе твоє серце, й які то знаки́ твої очі дають,
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 що на Бога зверта́єш ти духа свого́, і з своїх уст випускаєш подібні слова́?
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Що таке чоловік, щоб опра́вданим бути, і щоб був справедливим від жінки наро́джений?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Таж Він на́віть святим Своїм не довіря́є, і не опра́вдані в о́чах Його небеса́, —
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 що ж тоді чоловік той бридки́й та зіпсутий, що п'є кривду, як воду?
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Я тобі розповім, — ти послухай мене, а що бачив, то те розкажу́,
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 про що мудрі доне́сли та від батьків своїх не затаїли того, —
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 їм самим була да́на земля, і не прихо́див чужий поміж них.
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Безбожний тремти́ть по всі дні, а наси́льникові мало років захо́вано.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Вереск жа́хів — у нього в уша́х, серед ми́ру прихо́дить на нього грабі́жник.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Він не вірить, що ве́рнеться від темноти́, й він вичі́кується для меча́.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Він мандру́є за хлібом, — та де він? Знає він, що для нього встано́влений день темноти́.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Страша́ть його у́тиск та гно́блення, хапають його, немов цар, що готовий до бо́ю,
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 бо руку свою простягав він на Бога, і повставав на Всемогу́тнього,
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 проти Нього твердо́ю він шиєю бігав, товсти́ми хребта́ми щитів своїх.
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Бо закрив він обличчя своє своїм салом, і бо́ки обклав своїм жиром,
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 і сидів у міста́х поруйно́ваних, у дома́х тих, що в них не сидять, що на купи каміння призна́чені.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Він не буде багатий, і не всто́їться сила його, і по землі не поши́ряться їхні маєтки.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Не всту́питься з те́мности він, по́лум'я висушить па́рост його, й духом уст Його буде він схо́плений.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Хай не вірить в марно́ту заблу́каний, бо марно́тою буде заплата йому́, —
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 вона ви́повниться не за днів його, а його верхові́ття не буде зелене!
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Поскидає наси́ллям, немов виноград, недозрілість свою, поро́нить він квіття своє, як оливка, —
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 бо збори безбожних спусто́шені будуть, а огонь пожере́ дім хаба́рника:
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 він злом вагітні́є, й породить марно́ту, й ома́ну готує утро́ба його“.
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
