Буття 8

1 І згадав Бог про Ноя, і про кожну звірину́ та про всяку худобу, що були з ним у ковчезі. І Бог навів вітра на землю, — і вода заспоко́їлась.

Şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Noe şi de fiecare vieţuitoare şi de toate vitele care erau cu el în arcă; şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ şi apele s-au retras;

2 І закрились джере́ла безодні та небесні розтвори, — і дощ з неба спини́вся.

De asemenea fântânile adâncului şi ferestrele cerului au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită;

3 І верталась вода з-над землі, верталась постійно. І стала вода спада́ти по ста й п'ятидесяти днях.

Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat.

4 А сьомого місяця, на сімнадцятий день місяця ковчег спинився на горах Араратських.

Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a lunii, pe munţii Ararat.

5 І постійно вода спадала аж до десятого місяця. А першого дня десятого місяця завиднілися гірські вершки.

Şi apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

6 І сталося по сорока днях, Ной відчинив вікно ковчегу, що його він зробив.

Şi s-a întâmplat, după ce s-au sfârşit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,

7 І вислав він крука. І літав той туди та назад, аж поки не висохла вода з-над землі.

Şi a trimis înainte un corb, care a ieşit şi a mers încolo şi încoace, până când au secat apele de pe pământ.

8 І послав він від себе голубку, щоб побачити, чи не спа́ла вода з-над землі.

De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe faţa pământului;

9 Та не знайшла та голубка місця спочинку для стопи своєї ноги, і вернулась до нього до ковчегу, бо стояла вода на поверхні всієї землі. І вистромив руку, і взяв він її, та й до себе в ковчег упустив її.

Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său şi s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe faţa întregului pământ; atunci a întins mâna şi l-a luat şi l-a dus la el în arcă.

10 І він зачекав іще других сім день, і знову з ковчегу голубку послав.

Şi a mai stat alte şapte zile şi din nou a trimis porumbelul afară din arcă;

11 І голубка вернулась до нього вечірнього ча́су, — і ось у неї в дзюбку́ лист оливковий зірваний. І довідався Ной, що спала вода з-над землі.

Şi porumbelul a venit la el seara şi, iată, în ciocul lui era o frunză de măslin proaspăt ruptă, aşa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ.

12 І він зачекав іще других сім день, і голубку послав. І вже більше до нього вона не вернулась.

Şi a mai stat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

13 І сталося, року шістсотого й першого, місяця першого, першого дня місяця — висохла вода з-над землі. І Ной зняв даха ковчегу й побачив: аж ось висохла поверхня землі!

Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ridicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era uscată.

14 А місяця другого, двадцятого й сьомого дня місяця — висохла земля.

Şi în a doua lună, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.

15 І промовив Ноєві Господь, кажучи:

Şi Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:

16 „Вийди з ковчегу ти, а з тобою жінка твоя, і сини твої, і невістки твої.

Ieşi din arcă, tu şi soţia ta şi fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine.

17 Кожну звірину, що з тобою вона, від кожного тіла з-посеред птаства, і з-посеред скотини, і з-посеред усіх плазунів, що плазують по землі, повиводь із собою. І хай роя́ться вони на землі, і нехай на землі вони плодяться та розмножуються“.

Scoate împreună cu tine fiecare vieţuitoare care este cu tine, a toată făptura, deopotrivă pasăre şi vită şi fiecare târâtoare care se târăşte pe pământ, ca acestea să nască abundent pe pământ şi să fie roditoare şi să se înmulţească pe pământ.

18 І вийшов Ной, а з ним сини його, і жінка його, і невістки його.

Şi Noe a ieşit şi fiii lui şi soţia lui şi soţiile fiilor lui cu el;

19 Кожна звірина, кожен плазун, усе птаство, усе, що рухається на землі, за родами їхніми — вийшли з ковчегу вони.

Fiecare fiară, fiecare târâtoare şi fiecare pasăre şi orice se târăşte pe pământ, după felurile lor, au ieşit afară din arcă.

20 І збудував Ной жертівника Господе́ві. І взяв він із кожної чистої худоби й з кожного чистого птаства, і приніс на жертівнику цілопа́лення.

Şi Noe a zidit un altar DOMNULUI şi a luat din fiecare fiară curată şi din fiecare pasăre curată şi a adus ofrande arse pe altar.

21 І почув Господь пахощі любі, і в серці Своєму промовив: „Я вже більше не буду землі проклинати за людину, бо нахил людського серця лихий від віку його молодого. І вже більше не вбиватиму всього живого, як то Я вчинив був.

Şi DOMNUL a mirosit o aromă dulce şi DOMNUL a spus în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreodată din cauza omului, pentru că imaginaţia inimii omului este facere de rău din tinereţea lui, nici nu voi mai lovi din nou vreodată fiecare vieţuitoare, aşa cum am făcut.

22 Надалі, по всі дні землі, сівба та жнива, і холоднеча та спека, і літо й зима, і день та ніч — не припиняться!“

Cât timp pământul rămâne, semănatul şi seceratul şi frig şi arşiţă şi vară şi iarnă şi zi şi noapte nu vor înceta.

A Dove is Sent Forth from the Ark