< 2 хроніки 32 >

1 По цих справах та по цій вірності прийшов Санхері́в, цар асирійський, і ввійшов в Юдею, і розклався табо́ром проти укрі́плених міст, і ду́мав здобути їх собі.
După aceste lucruri și întemeierea lor, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit și a intrat în Iuda și a așezat tabăra împotriva cetăților întărite și se hotărî a le lua pentru el însuși.
2 І побачив Єзекі́я, що прийшов Санхері́в, і що він заду́мує війну на Єрусалим,
Și când Ezechia a văzut că Sanherib a venit și că era hotărât să lupte împotriva Ierusalimului,
3 то він нара́дився зо своїми зверхниками та своїми ли́царями позатика́ти джере́льні во́ди, що назовні міста. І вони допомогли йому.
A ținut sfat cu prinții lui și războinicii lui să oprească apele izvoarelor care erau în afara cetății, și ei l-au ajutat.
4 І було зі́брано багато народу, і вони позатика́ли всі джере́ла й поті́к, що плив у Краю́, говорячи: „На́що б мали так багато води асирійські царі, коли при́йдуть?“
Astfel s-a adunat mult popor, care a oprit toate izvoarele și pârâul care trecea prin mijlocul țării, spunând: De ce să vină împăratul Asiriei și să găsească multă apă?
5 І він підбадьорився, і забудував увесь ви́ломаний мур, і поставив на нього ба́шту, а поза тим муром — інший мур, і зміцни́в Мілло в Давидовому Місті, і наробив багато ра́тищ та щиті́в.
De asemenea s-a întărit și a construit tot zidul care era dărâmat și l-a ridicat până la turnuri și un alt zid în afară și a reparat Milo în cetatea lui David și a făcut lănci și scuturi în abundență.
6 І понаставляв він над народом військо́вих зверхників, і зібрав їх до себе, на майда́н біля місько́ї брами, і промовляв до їхнього серця, говорячи:
Și a așezat căpetenii de război peste popor și i-a adunat la el în strada porții cetății și le-a vorbit inimilor, spunând:
7 „Будьте міцні́ та будьте мужні, не бійтеся й не жахайтеся перед асирійським царем та перед усім тим на́товпом, що з ним, бо з нами більше, ніж із ним.
Fiți tari și curajoși, nu vă temeți nici nu vă descurajați din cauza împăratului Asiriei, nici din cauza întregii mulțimi care este cu el, fiindcă sunt mai mulți cu noi decât cu el;
8 З ним раме́но тіле́сне, а з нами Господь, Бог наш, щоб допомагати нам та воюва́ти наші ві́йни!“І оперся народ на слова Єзекії, Юдиного царя.
Cu el este un braț de carne, dar cu noi este DOMNUL Dumnezeul nostru să ne ajute și să lupte bătăliile noastre. Și poporul s-a sprijinit pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
9 По цьому послав Санхері́в, асирійський цар, своїх рабів до Єрусалиму, — а він сам таборува́в проти Лахішу, і вся сила його була́ з ним, — до Єзекії, Юдиного царя, і до всього Юди, що в Єрусалимі, сказати:
După aceasta, Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe servitorii lui la Ierusalim, (dar el însuși a asediat Lachis și toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la tot Iuda care era la Ierusalim, spunând:
10 „Так говорить Санхері́в, цар асирійський: На що́ ви сподіва́єтесь і сидите в обло́зі в Єрусалимі?
Astfel spune Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeți, că stați asediați în Ierusalim?
11 Оце Єзекія намовляє вас, щоб дати вас на смерть від голоду та від спра́ги, кажучи: Господь, Бог наш, урятує нас від руки асирійського царя.
Nu v-a convins Ezechia să vă dați morții prin foame și sete, spunând: DOMNUL Dumnezeul nostru ne va elibera din mâna împăratului Asiriei?
12 Чи ж не він, Єзекія, поруйнував па́гірки його та же́ртівники його, і сказав до Юди та до Єрусалиму, говорячи: Перед одним же́ртівником будете вклонятися й на ньому бу́дете кадити?
Nu a îndepărtat același Ezechia înălțimile și altarele lui și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului, spunând: Vă veți închina înaintea unui singur altar și veți arde tămâie pe el?
13 Чи ж ви не знаєте, що́ зробив я та батьки мої всім наро́дам земель? Чи справді могли бо́ги наро́дів тих країв урятувати свій край від моєї руки?
Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor din alte țări? Au fost dumnezeii națiunilor acelor țări în stare în vreun fel să elibereze țările lor din mâna mea?
14 Хто́ з-поміж усіх богів цих народів, яких мої батьки вчинили закляттям, міг урятувати свій народ від моєї руки? Як зможе Бог ваш урятувати вас від моєї руки?
Cine a fost în stare, printre toți dumnezeii acelor națiuni pe care părinții mei le-au nimicit în întregime, să elibereze poporul lui din mâna mea, încât Dumnezeul vostru să fie în stare să vă elibereze din mâna mea?
15 А тепер нехай не обманює вас Єзекія, і нехай не зво́дить вас, як оце. І не вірте йому, бо не зміг жо́ден бог жо́дного наро́ду та царства врятувати свого народу від моєї руки та від руки батьків моїх, то тим більше ваші бо́ги не врятують вас від моєї руки!“
Și acum nu lăsați pe Ezechia să vă înșele sau să vă convingă în acest fel, nici să nu îl credeți, fiindcă niciun dumnezeu al vreunei națiuni sau împărății nu a fost în stare să elibereze pe poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei, cu cât mai puțin Dumnezeul vostru vă va elibera din mâna mea!
16 І ще говорили його раби на Господа, Бога, та на Його раба Єзекію.
Și servitorii lui au vorbit și mai mult împotriva DOMNULUI Dumnezeu și împotriva servitorului său, Ezechia.
17 І писав він листи́ з ла́йкою на Господа, Ізраїлевого Бога, і говорив на Нього таке: „Як бо́ги народів тих країв не спасли свого народу від моєї руки, так не спасе Єзекіїн Бог народу Свого від моєї руки!“
El a scris de asemenea scrisori să defaime pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel și să vorbească împotriva lui, spunând: Precum dumnezeii națiunilor altor țări nu au eliberat poporul lor din mâna mea, tot astfel Dumnezeul lui Ezechia nu va elibera pe poporul său din mâna mea.
18 І кли́кали вони сильним голосом по-юде́йському до єрусалимського народу, що був на мурі, щоб настраши́ти їх та налякати їх, щоб здобути місто.
Atunci au strigat cu voce tare în limba evreilor către poporul din Ierusalim care era pe zid, să îi înspăimânte și să îi tulbure, ca să poată lua cetatea.
19 І говорили вони на Бога єрусалимського, як на богі́в землі, чин лю́дських рук.
Și au vorbit împotriva Dumnezeului Ierusalimului, ca împotriva dumnezeilor oamenilor pământului, cei făcuți prin lucrarea mâinilor omului.
20 І молився цар Єзекія та пророк Ісая, син Амосів, про це, і кликали до неба.
Și din această cauză împăratul Ezechia și profetul Isaia, fiul lui Amoț, s-au rugat și au strigat către cer.
21 І послав Господь Ангола, і він вигубив кожного хороброго вояка́, і володаря, і зве́рхника в табо́рі царя асирійського, і той вернувся з со́ромом обличчя до кра́ю свого. А коли він прийшов до дому бога свого, то дехто з тих, що вийшли з нутра́ його, вбили його там мече́м.
Și DOMNUL a trimis un înger, care a stârpit pe toți războinicii viteji și conducătorii și căpeteniile din tabăra împăratului Asiriei. Astfel el s-a întors cu rușine pe față în propria lui țară. Și când a intrat în casa dumnezeului său, cei care au ieșit din propriile lui adâncuri l-au ucis acolo cu sabia.
22 І спас Господь Єзекію та єрусалимських ме́шканців від руки Санхеріва, царя асирійського, та від руки всякого, і дав їм мир навко́ло.
Astfel DOMNUL a salvat pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor celorlalți și i-a călăuzit de fiecare parte.
23 І багато-хто прино́сили да́ра для Господа до Єрусалиму та дорогоцінні речі для Єзекії, Юдиного царя. І він по цьо́му піднісся в оча́х усіх наро́дів!
Și mulți au adus ofrande DOMNULUI la Ierusalim și daruri lui Ezechia, împăratul lui Iuda, astfel încât el a fost preamărit înaintea ochilor tuturor națiunilor de atunci înainte.
24 Тими днями занеду́жав Єзекія смертельно. І він молився до Господа, — і Він відповів йому, і дав йому знака.
În acele zile Ezechia era bolnav de moarte și s-a rugat DOMNULUI, iar el i-a vorbit și i-a dat un semn.
25 Та Єзекія не віддав так, як було зро́блено йому, бо запишни́лося серце його. І був гнів Божий на нього, і на Юдею, та на Єрусали́м.
Dar Ezechia nu a răsplătit conform bunătății făcute lui, fiindcă inima lui s-a înălțat; de aceea a fost furie asupra lui și asupra lui Iuda și Ierusalimului.
26 Але впокори́вся Єзекія в пишноті серця свого, він та ме́шканці Єрусалиму, — і не прийшов на них Господній гнів за днів Єзекії.
Totuși Ezechia s-a umilit pentru mândria din inima lui, deopotrivă el și locuitorii Ierusalimului, astfel încât furia DOMNULUI nu a venit asupra lor în zilele lui Ezechia.
27 І було в Єзекії дуже багато багатства та слави, і він поробив собі скарбни́ці на срібло й на золото, та на камінь дорогий, і на па́хощі, і на щити́, і на всякі дорогі речі,
Și Ezechia a avut foarte multe bogății și onoare; și și-a făcut tezaure pentru argint și pentru aur și pentru pietre prețioase și pentru mirodenii și pentru scuturi și pentru tot felul de bijuterii de dorit;
28 і клуні́ на врожай збі́жжя, і виноградного соку, і свіжої оливи, і жолоби́ для всякої худоби, і жолоби́ для чері́д.
Depozite de asemenea pentru venitul din grâne și vin și untdelemn, și iesle pentru tot felul de animale și îngrădituri pentru turme.
29 І побудував він собі міста́, і мав великий набу́ток худоби дрібно́ї та худоби великої, бо Бог дав йому́ дуже великий маєток.
Mai mult, și-a făcut cetăți și averi de turme și cirezi din abundență: fiindcă Dumnezeu i-a dat foarte multă bogăție.
30 І він, Єзекія, заткнув вихід води горі́шнього Ґіхону, і вивів її вдоли́ну на за́хід від Давидового Міста. І мав Єзекія у́спіх в усіх своїх діла́х.
Și Ezechia, el însuși, a oprit cursul superior al apei Ghihon și l-a adus drept în jos spre partea de vest a cetății lui David. Și Ezechia a prosperat în toate lucrările lui.
31 Тільки при посла́х вавилонських зверхників, посланих до нього, щоб вивідати про чудо, що було в Краю́, залишив був його Бог, щоб ви́пробувати його, щоб пізнати все в його серці.
Totuși în privința ambasadorilor prinților Babilonului, care au trimis la el să întrebe despre minunea care a fost făcută în țară, Dumnezeu l-a părăsit, să îl încerce, ca să cunoască tot ceea ce era în inima lui.
32 А решта діл Єзекії та його чесно́ти, — ото вони описані в видіннях пророка Ісаї, Амосового сина, у Книзі Царів Юдиних та Ізраїлевих.
Și restul faptelor lui Ezechia și bunătatea lui, iată, sunt scrise în viziunea profetului Isaia, fiul lui Amoț, și în cartea împăraților lui Iuda și Israel.
33 І спочив Єзекія з батьками своїми, і поховали його на узбі́ччях гробі́в Давидових синів, і віддали́ йому честь по смерті його, — уся Юдея та ме́шканці Єрусалиму. А замість нього зацарював син його Манасі́я.
Și Ezechia a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai însemnat dintre mormintele fiilor lui David; și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului l-au onorat la moartea lui. Și Manase, fiul său, a domnit în locul său.

< 2 хроніки 32 >