До євреїв 3
1 Тим же, браттє сьвяте, поклику небесного спільники, вважайте на Посланика і Сьвятителя визнання нашого, на Христа Ісуса.
Așadar, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre: Isus,
2 Вірен Він Тому, хто настановив Його, як і Мойсей у всьому домі Його:
care a fost credincios celui care l-a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa lui.
3 більшої бо слави Сей над Мойсея сподобив ся, скільки більшу честь мав, нїж будинок, той, хто вбудував його.
Căci el a fost socotit vrednic de mai multă glorie decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa.
4 Всякий бо будинок будує хтось, а хто все збудував, се Бог.
Căci orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit totul este Dumnezeu.
5 І Мойсей же вірен у всьому домі Його, яко слуга, на сьвідченнє тому, що мало глаголатись;
Într-adevăr, Moise a fost credincios în toată casa sa ca un slujitor, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie spuse mai târziu,
6 Христос же, яко Син, в домі Його, котрого дім ми, коли свободу і похвалу надїї аж до кінця твердо держати мем.
dar Cristos este credincios ca un Fiu peste casa sa. Noi suntem casa lui, dacă ne păstrăm până la sfârșit încrederea și slava speranței noastre fermă.
7 Тим же (яко ж глаголе Дух сьвятий): Сьогоднї, як голос мій почуєте,
De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt, “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
8 не закаменяйте сердець ваших, як в прогнїванню, в день спокуси в пу-стинї,
Nu vă împietriți inimile ca la răzvrătire, în ziua încercării în pustie,
9 де спокутували мене батьки ваші, досьвідчались про мене, й виділи дїла мої сорок років.
unde m-au încercat și m-au pus la încercare părinții voștri, și a văzut faptele mele timp de patruzeci de ani.
10 За се прогнівивсь я на рід той і сказав: Завсїди заблуджують серцем, і не пізнали вони доріг моїх;
De aceea am fost nemulțumit de neamul acela, ș i a spus: “Ei greș esc întotdeauna în inima lor, dar ei nu-mi cunoșteau căile.
11 так що поклявсь я в гнїві моїм: Чи (коли) ввійдуть вони в відпочинок мій.
Așa cum am jurat în mânia Mea, “Nu vor intra în odihna Mea.”
12 Остерегайтесь, браттє, щоб не було в кого з вас серце лукаве і невірне, та не відступило від Бога живого.
Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul din voi o inimă rea, necredincioasă, care să se depărteze de Dumnezeul cel viu;
13 А вговорюйте один одного щодня, доки сьогоднї зоветь ся, щоб не став которий з вас запеклим через підступ гріха.
ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se numește “astăzi”, ca nu cumva vreunul din voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
14 Бо ми стали ся спільниками Христовими, коли тільки початок істнування до кінця твердо додержимо.
Căci am devenit părtași ai lui Hristos, dacă ne păstrăm până la sfârșit începutul încrederii noastre,
15 Коли (нам) глаголеть ся: "Сьогоднї, коли почуєте голос Його, не закаменяйте сердець ваших, як у прогнїванню".
în timp ce se spune “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile, ca în timpul răzvrătirii.”
16 Деякі бо, чувши, прогнівали (Бога), тільки ж не всї, що вийшли з Єгипту з Мойсейом.
Căci cine s-a răzvrătit când a auzit? Nu au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt conduși de Moise?
17 На кого ж Він гнівив ся сорок років? Чи не на тих, що грішили, котрих кости полягли в пустинї?
Cu cine a fost nemulțumit patruzeci de ani? Nu a fost oare cu cei care au păcătuit, ale căror trupuri au căzut în pustiu?
18 Кому ж Він кляв ся, що не ввійдуть у впокій Його, коли не неслухняним?
Cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, ci celor neascultători?
19 І бачимо, що не змогли ввійти за невірство.
Vedem că ei nu au putut intra din cauza necredinței.
