1 до коринтян 2
1 І я, прийшовши до вас, браттє, прийшов не з високим словом або премудростю, звіщаючи вам сьвідченнє Боже.
Când am venit la voi, fraților, n-am venit cu o vorbire sau cu înțelepciune, ca să vă vestesc mărturia lui Dumnezeu.
2 Бо я надумавсь, не знати нічого між вами, тільки Ісуса Христа, та й Його рознятого.
Căci am hotărât să nu cunosc nimic între voi decât pe Isus Hristos și pe cel răstignit.
3 І був я в вас у слабосиллї, в страсї і в великій трівозї.
Am fost cu voi în slăbiciune, în frică și în mult tremur.
4 І слово мов, і проповідь моя не в переважливих словах людської премудрості, а в явленню духа і сили,
Discursul meu și propovăduirea mea nu erau în cuvinte convingătoare ale înțelepciunii omenești, ci în demonstrația Duhului și a puterii,
5 щоб віра ваша була не в мудрості людській, а в силі Божій.
pentru ca credința voastră să nu stea în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
6 Премудрість же промовляємо між звершеними, та премудрість не віка сього, анї князів віка сього, що зникають, (aiōn g165)
Noi însă vorbim cu înțelepciune printre cei maturi, dar nu cu înțelepciunea lumii acesteia și nici cu cea a conducătorilor lumii acesteia, care sunt pe cale de dispariție. (aiōn g165)
7 а промовляємо премудрість Божу тайну, закриту, котру Бог призначив перш віків на славу нашу, (aiōn g165)
Ci noi vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, înțelepciunea care a fost ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai dinainte de lumi, pentru gloria noastră, (aiōn g165)
8 котрої ніхто з князів віка сього не пізнав; бо коли б пізнали, то Господа слави не розпяли б. (aiōn g165)
și pe care nu a cunoscut-o niciunul dintre conducătorii acestei lumi. Căci, dacă ar fi știut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. (aiōn g165)
9 Нї, яко ж писано: Чого око не видїло, нї ухо не чуло і що на серце чоловікові не зійшло, те наготовив Бог тим, хто любить Його.
Dar, după cum este scris, “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, care nu a intrat în inima omului, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care îl iubesc.”
10 Нам же Бог відкрив Духом своїм; бо Дух усього досліджує, навіть і глибокостей Божих.
Dar nouă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sfânt. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11 Хто бо з людей знає, що в чоловіку, окрім духа чоловічого, що в ньому? Так і що в Бозї, нїхто не знає тільки Дух Божий.
Căci cine dintre oameni cunoaște lucrurile unui om, dacă nu spiritul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.
12 Ми ж не духа сьвіта прийняли а Духа, що від Бога, щоб знали, що нам дароване від Бога.
Dar noi nu am primit spiritul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost date de Dumnezeu în mod gratuit.
13 Се промовляємо не ученими словами людської премудрости, а навченими Духом сьвятим, духовні (речи) духовним (словом) подаючи.
Și noi vorbim aceste lucruri, nu în cuvintele pe care le învață înțelepciunea omenească, ci în cele pe care le învață Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale.
14 Душевний же чоловік не приймає, що єсть Духа Божого; дурощі бо воно йому, і не може зрозуміти, бо се духовно треба розбірати.
Or, omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că sunt o nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele sunt percepute spiritual.
15 Духовний же розбірає все, він же від нїкого не розбираєть ся.
Dar cel spiritual discerne toate lucrurile, și el însuși nu trebuie să fie judecat de nimeni.
16 Хто бо зрозумів ум Господень, щоб ясувати його? Ми ж ум Христів маємо.
“Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să îl instruiască?” Dar noi avem mintea lui Hristos.
