1 до коринтян 13
1 Коли мовами людськими глаголю й ангелськими, любови ж не маю, то став ся я як мідь дзвіняча і бубен гудячий.
Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste creștină, devin ca o aramă sunătoare sau un chimval răsunător.
2 Коли маю пророцтво і знаю всі тайни і все знаннє, і коли маю всю віру, так щоб і гори переставляти, любови ж не маю, то я нїщо.
Și chiar dacă aș avea dar de profeție și înțeleg toate misterele și toată cunoașterea, și chiar dacă aș avea toată credința încât să mut munții, dar nu am dragoste creștină, nu sunt nimic.
3 І коли роздам увесь маєток мій, і коли тіло моє передам, щоб його спалено, любови ж не маю, то ніякої користи мені (з того).
Și chiar dacă aș împărți toate averile mele să hrănesc săracii, și chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar nu aș avea dragoste creștină, nu mi-ar folosi la nimic.
4 Любов довго терпить, милосердує; любов не завидує; любов не величаєть ся, не надимаєть ся,
Dragostea creștină este îndelung-răbdătoare și plină de bunătate; dragostea creștină nu invidiază; dragostea creștină nu se laudă, nu se îngâmfă,
5 не осоромлює, не шукає свого, не пориваєть ся до гнїву, не думає лихого;
Nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie repede, nu gândește să facă rău,
6 не веселить ся неправдою, а веселить ся правдою;
Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 все покриває, всьому йме віри, на все вповає, все терпить.
Suportă toate, crede toate, speră toate, îndură toate.
8 Любов ніколи не впадає (гине); чи то ж пророцтва, вони впадуть; чи то мови, вони замовкнуть; чи то знаннє, воно зникне.
Dragostea creștină nu se sfârșește niciodată. Dar profeții dacă ar fi, se vor sfârși; limbi dacă ar fi, vor înceta; cunoaștere dacă ar fi, se va duce.
9 Бо від части знаємо і від части пророкуємо.
Căci cunoaștem în parte și profețim în parte;
10 Як же прийде звершене, тодї те, що від части, зникне.
Dar când vine ce este desăvârșit, atunci ce este în parte va fi desființat.
11 Як був я малоліток, то яко малолїток говорив, яко малолїток розумів, яко малоліток думав; як же став чоловіком, то покинув дитяче.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, înțelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar după ce am devenit bărbat, am înlăturat cele copilărești.
12 Бачимо бо тепер через дзеркало, в загадці, тоді ж лицем до лиця; тепер пізнаю від части, тоді ж пізнаю, яко ж і я познаний.
Căci acum vedem întunecat, ca într-o oglindă; dar atunci față în față; acum știu în parte, dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut.
13 Тепер же пробувають віра, надїя, любов, сї троє; більша ж із сих любов.
Și acum rămân acestea trei: credință, speranță, dragoste creștină; dar cea mai mare dintre acestea este dragostea creștină.
