Від Матвія 9
1 [Ісус] сів у човен та, перепливши [море], прибув до Свого міста.
Și s-a îmbarcat într-o corabie și a trecut dincolo și a intrat în cetatea sa.
2 І ось до Нього принесли паралізованого, що лежав на носилках. Побачивши їхню віру, Ісус сказав паралізованому: «Не бійся, сину! Прощаються тобі гріхи твої!»
Și iată, i-au adus un paralitic, zăcând pe un pat; și Isus, văzând credința lor, a spus paraliticului: Îndrăznește, fiule; păcatele tale îți sunt iertate.
3 Але деякі книжники почали говорити між собою: «Він богохульствує!»
Și iată, unii dintre scribi au spus în ei înșiși: Acesta blasfemiază.
4 Тоді Ісус, знаючи їхні думки, сказав: «Чому ви думаєте погано у ваших серцях?
Și Isus, cunoscându-le gândurile, a spus: Pentru ce gândiți voi rău în inimile voastre?
5 Що легше сказати: „Прощаються твої гріхи!“чи „Встань і ходи!“?
Fiindcă ce este mai ușor a spune: Păcatele tale îți sunt iertate, sau a spune: Ridică-te și umblă?
6 Але щоб ви знали: Син Людський має владу на землі прощати гріхи». Тоді сказав паралізованому: «Встань, візьми свою постіль та йди додому!»
Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, (atunci i-a spus paraliticului): Ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă.
7 І, вставши, чоловік пішов додому.
Și s-a ridicat și s-a dus acasă.
8 Побачивши це, натовп злякався й почав прославляти Бога, Який дав людям таку владу.
Iar mulțimile văzând, s-au minunat și au glorificat pe Dumnezeu, care a dat astfel de putere oamenilor.
9 Коли Ісус повертався звідти, то побачив чоловіка, на ім’я Матвій, що сидів при збиранні мита, і сказав йому: «Іди за Мною!» Той, вставши, пішов за Ісусом.
Și pe când trecea Isus pe acolo, a văzut un om, numit Matei, șezând la recepția vămii și i-a spus: Urmează-mă. Iar el sculându-se, l-a urmat.
10 І коли [Ісус] сидів за столом у домі [Матвія], то прийшло багато митників та грішників і їли разом з Ісусом та Його учнями.
Și s-a întâmplat că, pe când ședea Isus la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut cu el și cu discipolii lui.
11 Побачивши це, фарисеї сказали Його учням: ―Чому ваш Учитель їсть разом із митниками й грішниками?
Și când au văzut fariseii, au spus discipolilor lui: De ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii?
12 [Ісус] же, почувши це, відповів: ―Не здорові потребують лікаря, а хворі.
Dar când a auzit Isus, le-a spus: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.
13 Ідіть же й навчіться, що значить: «Милосердя хочу, а не жертви». Бо Я прийшов покликати до покаяння не праведних, а грішників.
Dar mergeți și învățați ce înseamnă: Milă voiesc și nu sacrificiu; fiindcă nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.
14 Тоді прийшли до Нього Іванові учні й запитали: ―Чому ми та фарисеї багато постимо, а Твої учні не постять?
Atunci au venit la el discipolii lui Ioan, spunând: De ce noi și fariseii postim des, dar discipolii tăi nu postesc?
15 Ісус відповів: ―Чи можете друзів нареченого змусити постити, доки наречений з ними? Але настануть дні, коли наречений забереться від них, і тоді поститимуть.
Și Isus le-a răspuns: Pot jeli însoțitorii mirelui cât timp este mirele cu ei? Dar vor veni zilele când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.
16 Ніхто ж не пришиває латки з нової тканини до старої одежі, бо латка з неї збіжиться та відірве з одежі, і діра стає ще більшою.
Și nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; fiindcă umplutura ia din haină și ruptura se face mai rea.
17 Ніхто не наливає молодого вина в старі бурдюки, адже бурдюки розірвуться – і вино виллється, а бурдюки пропадуть. Молоде вино вливають у нові бурдюки – і збережеться й одне, і друге.
Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile sunt distruse; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi și amândouă se păstrează.
18 Коли [Ісус] казав їм це, ось прийшов один із керівників [синагоги], вклонився Йому та сказав: «Моя донька тільки що померла, але прийди та поклади на неї Свою руку – і вона оживе».
Pe când le spunea el acestea, iată, a venit un anumit conducător și i s-a închinat, spunând: Fiica mea adineaori a murit; dar vino și pune-ți mâna peste ea și va trăi.
19 Піднявшись, Ісус з учнями пішли за ним.
Și Isus s-a ridicat și l-a urmat la fel și discipolii lui.
20 І ось одна жінка, яка дванадцять років страждала на кровотечу, підійшовши ззаду, доторкнулася до краю Його одежі,
Și iată, o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, a venit din spate și s-a atins de marginea hainei lui;
21 бо вона говорила сама собі: «Якщо хоч доторкнуся до Його одежі, то одужаю!».
Fiindcă spunea în ea însăși: Dacă mă voi atinge doar de haina lui, voi fi sănătoasă.
22 Ісус же, повернувшись, побачив її та сказав: «Не бійся, донько! Твоя віра врятувала тебе». І жінка одразу була зцілена.
Dar Isus s-a întors și când a văzut-o a spus: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a făcut sănătoasă. Și femeia a fost făcută sănătoasă din acea oră.
23 Коли Ісус прийшов у дім керівника [синагоги, ] то побачив там сопілкарів та засмучених людей.
Și când a intrat Isus în casa conducătorului și a văzut pe cei ce cântau din fluier și mulțimea făcând gălăgie,
24 Він сказав їм: «Вийдіть, бо дівчинка не померла, а спить». Але вони почали глузувати з Нього.
Le-a spus: Dați-vă la o parte, fiindcă fetița nu este moartă, ci doarme. Iar ei au râs în batjocură de el.
25 Коли ж натовп вивели, [Ісус] зайшов [до кімнати], узяв дівчинку за руку, і вона встала.
Dar după ce oamenii au fost scoși afară, a intrat și a luat-o de mână și fetița s-a ridicat.
26 Звістка про це розійшлася по всій тій країні.
Și faima acestui [lucru] s-a răspândit în tot ținutul acela.
27 Коли Ісус вийшов звідти, за Ним пішли двоє сліпих, які кричали: ―Змилуйся над нами, Сину Давидів!
Și pe când Isus pleca de acolo, doi orbi l-au urmat strigând și spunând: Fiul lui David, ai milă de noi.
28 Коли ж Він увійшов у дім, сліпі підійшли до Нього, і Ісус запитав їх: ―Вірите, що Я можу це зробити? ―Так, Господи, – відповіли вони.
Și după ce a intrat în casă, orbii au venit la el; și Isus le-a spus: Credeți că pot face aceasta? Ei i-au spus: Da, Doamne.
29 Тоді Він доторкнувся до їхніх очей, кажучи: ―За вірою вашою нехай станеться вам!
Atunci le-a atins ochii, spunând: Fie-vă conform credinței voastre.
30 І їхні очі відкрилися. Ісус же суворо застеріг їх, кажучи: ―Дивіться, щоб ніхто не довідався!
Și le-au fost deschiși ochii; și Isus le-a poruncit cu strictețe, spunând: Vedeți, nimeni să nu știe.
31 Але вони, вийшовши, розповідали про Нього всюди по тій країні.
Dar după ce au ieșit, au răspândit faima lui în tot ținutul acela.
32 Коли ж вони виходили, то ось привели до Нього німого чоловіка, який був біснуватим.
Pe când ieșeau, iată, au adus la el un om mut, posedat de un drac.
33 Як тільки демон вийшов, [німий] чоловік заговорив; і весь натовп дивувався кажучи: «Ніколи такого не траплялося в Ізраїлі».
Și după ce dracul a fost scos, mutul a vorbit; și mulțimile se minunau, spunând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel.
34 Але фарисеї казали: «Він виганяє демонів [силою] володаря демонів».
Dar fariseii spuneau: Scoate dracii cu prințul dracilor.
35 Ісус ходив через усі міста та села й навчав у їхніх синагогах, проповідуючи Добру Звістку Царства [Небесного]. Він зцілював усі хвороби та недуги.
Și Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor și predicând evanghelia împărăției și vindecând fiecare boală și fiecare neputință în popor.
36 Побачивши людей, [Ісус] змилосердився над ними, тому що вони були втомлені та безпорадні, як вівці, що не мають пастуха.
Dar când a văzut mulțimile, i s-a făcut milă de ele, pentru că erau căzute de oboseală și risipite, ca [niște] oi neavând niciun păstor.
37 Тоді Він промовив до своїх учнів: «Жнива насправді великі, а робітників мало,
Atunci le-a spus discipolilor săi: Secerișul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii puțini.
38 тож просіть Господа жнив, щоб послав робітників на жнива Свої».
Implorați, de aceea, pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui.
