Від Марка 8
1 У ті дні, коли знову зібралося багато людей і не мали, що їсти, [Ісус] покликав учнів та сказав їм:
În acele zile mulțimea fiind foarte mare și neavând nimic să mănânce, Isus i-a chemat pe discipolii săi și le-a spus:
2 ―Жаль Мені цих людей, тому що вже три дні залишаються зі Мною й не мають, що їсти.
Mi-e milă de mulțime, pentru că sunt acum de trei zile cu mine și nu au ce să mănânce;
3 І якщо Я відпущу їх голодними додому, вони ослабнуть у дорозі, бо деякі прийшли здалека.
Și dacă le dau drumul la casele lor postind, vor cădea de oboseală pe drum; fiindcă unii dintre ei au venit de departe.
4 Учні відповіли Йому: ―Звідки в цій пустелі хтось зможе взяти стільки хліба, щоб нагодувати цих [людей]?
Și discipolii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să sature pe aceștia cu pâine, aici, în pustie?
5 [Ісус] запитав: ―Скільки маєте хлібів? Вони відповіли: ―Сім.
Iar el i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au spus: Șapte.
6 [Ісус] звелів людям сісти на землю. Потім узяв ті сім хлібів, подякував, розламав та дав Своїм учням, щоб вони роздали людям.
Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt și a dat discipolilor săi să le pună înainte; și le-au pus înaintea oamenilor.
7 Ще мали й кілька малих рибин, Він благословив їх і звелів роздати й рибу.
Și aveau câțiva peștișori; și binecuvântând a poruncit să îi pună și pe aceștia înainte.
8 [Усі] їли та наситились. І зібрали сім повних кошиків залишків.
Așa că au mâncat și s-au săturat; și au ridicat din frânturile care au rămas, șapte coșuri.
9 Тих, що їли, було приблизно чотири тисячі. Потім відпустив їх.
Și cei ce mâncaseră au fost în jur de patru mii; și le-a dat drumul.
10 Після цього [Ісус] відразу сів у човен разом зі своїми учнями та відплив до землі Далманутської.
Și îndată a intrat într-o corabie cu discipolii săi și a venit în părțile Dalmanutei.
11 До [Ісуса] підійшли фарисеї та почали сперечатися з Ним. Вони, випробовуючи Його, вимагали знамення з неба.
Și fariseii au venit și au început să îi pună întrebări, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l.
12 [Ісус], глибоко зітхнувши у Своєму дусі, сказав: «Чому цей рід шукає знамення? Істинно кажу вам: цьому роду не дасться ніякого знамення».
Și a oftat adânc în duhul său și a spus: De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun: Un semn nu va fi dat acestei generații.
13 І, залишивши їх, знову сів у човен та вирушив на другий бік [моря].
Și lăsându-i, a intrat din nou în corabie și a plecat de partea cealaltă.
14 [Учні] забули взяти хліб і, крім однієї хлібини, не мали в човні більше нічого
Și discipolii uitaseră să ia pâini și nici nu aveau cu ei în corabie mai mult de o pâine.
15 А [Ісус] застерігав їх: ―Дивіться та стережіться закваски фарисейської та закваски Ірода.
Și le-a poruncit, spunând: Fiți atenți, păziți-vă de dospeala fariseilor și de dospeala lui Irod.
16 Вони міркували між собою: ―Він говорить так, тому що ми не маємо хлібів.
Și discutau între ei, spunând: A spus așa pentru că nu avem pâini.
17 Знаючи про це, [Ісус] сказав: ―Чому ви міркуєте між собою, що не взяли хліба? Невже ви не збагнули й не розумієте? Невже ваше серце все ще закам’яніле?
Și Isus știind aceasta, le-a spus: De ce discutați că nu aveți pâini? Încă nu pricepeți, nici nu înțelegeți? Vă împietriți încă inima?
18 Маєте очі, але не бачите? Маєте вуха, але не чуєте? Невже не пам’ятаєте?
Având ochi, nu vedeți? Și având urechi, nu auziți? Și nu vă amintiți?
19 Коли п’ять хлібів Я розділив для п’яти тисяч, то скільки повних кошиків залишків ви зібрали? Вони відповіли: ―Дванадцять.
Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Ei i-au spus: Douăsprezece.
20 ― А сім хлібів для чотирьох тисяч? І скільки повних кошиків із залишками ви зібрали? Вони відповіли: ―Сім.
Și când, am frânt cele șapte pentru patru mii, câte coșuri pline de frânturi ați ridicat? Și au spus: Șapte.
21 Тоді [Ісус] сказав їм: ―Усе ще не розумієте?
Și le-a spus: Cum de nu înțelegeți?
22 Коли прийшли до Віфсаїди, привели до Ісуса сліпого й просили доторкнутись до нього.
Și a venit la Betsaida; și i-au adus un orb și l-au implorat să îl atingă.
23 Він узяв сліпого за руку, вивів за межі села й, послинивши йому очі, поклав на нього руки та запитав: ―Бачиш щось?
Și luând mâna orbului, l-a condus afară din sat; și scuipând pe ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
24 Подивившись, він сказав: ―Бачу людей, але вони мов дерева, що ходять.
Și privind în sus, a zis: Văd oameni precum pomii, umblând.
25 Тоді [Ісус] знов поклав руки на його очі. Чоловік подивився уважно, його зір повернувся, і він бачив усе чітко
După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și l-a făcut să privească în sus; și a fost refăcut și vedea clar pe fiecare om.
26 [Ісус] вислав його додому та сказав: ―Не заходь у село й не розповідай нікому.
Și l-a trimis acasă, spunând: Nici nu intra în sat, nici nu spune nimănui în sat.
27 Ісус зі Своїми учнями прийшов до сіл довкола Кесарії Филипової. Дорогою Ісус запитав Своїх учнів: ―За кого вважають Мене люди?
Și Isus și discipolii săi au ieșit în satele din Cezareea Filippi; și pe drum i-a întrebat pe discipolii lui, spunându-le: Cine spun oamenii că sunt eu?
28 Вони відповіли: ―Одні – за Івана Хрестителя, інші – за Іллю, ще інші – за одного з пророків.
Și au răspuns: Ioan Baptist, iar alții: Ilie; și alții: Unul dintre profeți.
29 Тоді [Ісус] спитав їх: ―А ви за кого Мене вважаєте? Петро сказав Йому: ―Ти – Христос!
Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneți că sunt eu? Și Petru răspunzând i-a zis: Tu ești Cristosul.
30 Тоді Він наказав їм нікому не казати про Нього.
Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el.
31 Потім почав навчати їх, що Синові Людському належить багато страждати, бути відкинутим старійшинами, первосвященниками та книжниками, бути вбитим, але через три дні Він воскресне.
Și a început să îi învețe, că Fiul omului trebuie să sufere multe lucruri și să fie respins de bătrâni și de preoții de seamă și scribi și să fie ucis și după trei zile să învie.
32 Він говорив їм прямо про це. Тоді Петро, відкликавши Ісуса вбік, почав докоряти Йому.
Și vorbea pe față acel cuvânt. Și Petru l-a luat deoparte și a început să îl mustre.
33 [Ісус] же повернувся, подивився на Своїх учнів та докорив Петрові, кажучи: ―Відійди від Мене, сатано! Бо ти думаєш не про Боже, а про людське.
Dar el, întorcându-se și privind la discipolii săi, l-a mustrat pe Petru, spunând: Du-te înapoia mea, Satan. Pentru că nu gândești lucrurile lui Dumnezeu, ci lucrurile oamenilor.
34 І, покликавши до Себе народ разом зі Своїми учнями, сказав їм: «Якщо хтось хоче йти за Мною, нехай зречеться самого себе, візьме свій хрест та слідує за Мною.
Și chemând la el mulțimea, împreună cu discipolii săi, le-a spus: Oricine voiește să vină după mine, să se dezică de el însuși și să își ridice crucea și să mă urmeze.
35 Бо хто хоче спасти своє життя, той втратить його, а хто втратить його заради Мене та Доброї Звістки, той спасе його.
Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie, acela și-o va salva.
36 Яка користь людині, якщо здобуде весь світ, а душу свою втратить?
Fiindcă la ce îi va folosi unui om, dacă va câștiga lumea întreagă, și își va pierde propriul suflet?
37 Або що дасть людина в обмін за свою душу?
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Бо якщо хтось посоромиться Мене та Моїх слів перед цим грішним та невірним поколінням, того й Син Людський посоромиться, коли прийде в славі Свого Отця разом зі святими ангелами».
De aceea oricine se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, de acela și Fiul omului se va rușina când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți.
