< Від Луки 2 >

1 У ті дні вийшов наказ від Кесаря Августа зробити перепис усього населення.
Dar s-a întâmplat, în acele zile, că a ieșit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie impozitată.
2 Це був перший перепис за правління Квірінія Сирією.
(Această impozitare s-a făcut prima dată când Quirinius era guvernator al Siriei.)
3 І всі пішли записатися, кожний до свого міста.
Și toți se duceau pentru impozitare, fiecare în propria lui cetate.
4 Пішов також і Йосиф із Галілеї, з міста Назарета, в Юдею, у місто Давида, що зветься Віфлеєм, бо він походив із дому та роду Давида.
Iar Iosif s-a urcat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, la cetatea lui David care se numește Betleem; (pentru că era din casa și din genealogia lui David);
5 Він пішов записатися разом із Марією, своєю нареченою, що була вагітна.
Pentru impozitare împreună cu Maria, soția lui logodită, ea fiind înaintată în sarcină.
6 І сталося так, що коли вони були там, настав їй час народити.
Și s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, au fost împlinite zilele când trebuia să nască.
7 І народила вона Сина, свого Первістка, і сповила Його, і поклала в ясла, бо не було для них місця в гостьовій кімнаті.
Și a născut pe fiul ei întâiul născut și l-a înfășat în scutece și l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeți.
8 Були ж у тій місцевості пастухи, які стояли в полі й охороняли вночі свою отару.
Și în același ținut erau niște păstori care stăteau în câmp și făceau de pază, noaptea, împrejurul turmei lor.
9 Аж ось ангел Господа з’явився біля них, і слава Господня засіяла навколо, і великий страх охопив їх.
Și iată, îngerul Domnului a venit peste ei și gloria Domnului a strălucit împrejurul lor; iar ei s-au înfricoșat foarte tare.
10 І промовив до них ангел: «Не бійтеся! Я приніс вам добру звістку, яка буде великою радістю для всього народу!
Și îngerul le-a spus: Nu vă temeți; căci, iată, vă aduc veștile bune ale marii bucurii care va fi pentru tot poporul.
11 Сьогодні в місті Давида народився вам Спаситель – Христос Господь!
Pentru că în cetatea lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul.
12 І ось вам знак: знайдете сповите Немовля, Яке лежатиме в яслах».
Și pentru voi acesta va fi semnul: veți găsi pruncul înfășat și culcat în iesle.
13 І раптом разом з ангелом з’явилося численне небесне військо, яке прославляло Бога, кажучи:
Și dintr-odată a fost cu îngerul o mulțime de oștire cerească, lăudând pe Dumnezeu și spunând:
14 «Слава Богу на небесах, а на землі мир людям, в яких перебуває Його добра воля!»
Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni.
15 Коли ангели повернулися на небо, пастухи почали говорити один одному: «Ходімо до Віфлеєма й побачимо, що там сталося, про що Господь сповістив нас».
Și s-a întâmplat, pe când îngerii plecau de la ei în cer, că păstorii au spus unii către alții: Să mergem acum până la Betleem și să vedem acest lucru care s-a întâmplat, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
16 І пішли вони швидко [до Віфлеєма] й знайшли Марію, Йосифа й Немовля, покладене в ясла.
Și au venit în grabă și au găsit pe Maria și pe Iosif și pruncul culcat în iesle.
17 Побачивши їх, вони розповіли все, що їм було сказано про Цю Дитину.
Iar după ce l-au văzut, au răspândit vorba ce li s-a zis despre acest copil.
18 Усі, хто чув, дивувалися тому, що розповідали пастухи про Нього.
Și toți cei ce au auzit, s-au minunat despre cele ce le spuneau păstorii.
19 Марія ж зберігала всі ці слова у своєму серці та роздумувала над ними.
Dar Maria păstra toate aceste lucruri și cugeta în inima ei.
20 І повернулись пастухи, прославляючи та вихваляючи Бога за все те, що почули й побачили, і за те, що все було так, як їм було сказано.
Și păstorii s-au întors, glorificând și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, așa cum li se spusese.
21 Восьмого дня, коли настав час обрізати [Дитя], назвали Його Ісус – саме так, як оголосив ангел ще до Його зачаття в утробі.
Și când s-au împlinit opt zile pentru circumcizia copilului, i-au pus numele ISUS, care a fost dat de înger înainte ca ea să fi rămas însărcinată cu el în pântece.
22 І коли, за Законом Мойсея, закінчилися дні очищення, принесли Його до Єрусалима, щоб представити перед Господом,
Și după ce s-au împlinit zilele curățirii ei, conform legii lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să îl înfățișeze Domnului;
23 як написано в Законі Господа: «Кожен первісток чоловічої статі має бути посвячений Господу».
(Așa cum este scris în legea Domnului: Fiecare parte bărbătească ce deschide pântecele, va fi chemat sfânt pentru Domnul);
24 За Законом Господа вони мали також принести жертву: «Дві горлиці або двох молодих голубів».
Și să ofere un sacrificiu conform cu ce este spus în legea Domnului: O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25 Був тоді в Єрусалимі чоловік, на ім’я Симеон. Він був чоловіком праведним та благочестивим, чекав на утіху Ізраїлю, і Дух Святий був на ньому.
Și, iată, era un om în Ierusalim al cărui nume era Simeon; și acest om era drept și pios, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el.
26 І було відкрито йому Духом Святим, що він не бачитиме смерті, поки не побачить Христа Господнього.
Și i-a fost revelat de Duhul Sfânt, că nu va vedea moartea înainte să fi văzut pe Cristosul Domnului.
27 [Керований] Духом, він прийшов у Храм, і коли батьки принесли Дитину Ісуса, щоб зробити з Ним за звичаєм Закону,
Și a venit prin Duhul în templu; și când părinții au adus înăuntru pe copilul Isus, să facă pentru el după obiceiul legii,
28 він узяв Його на руки, благословив Бога та промовив:
Atunci, el l-a luat în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a spus:
29 «А зараз, Владико, відпусти раба Твого з миром, за словом Твоїм,
Doamne, acum îl lași pe robul tău să plece în pace, conform cuvântului tău:
30 бо побачили очі мої спасіння Твоє,
Pentru că ochii mei au văzut salvarea ta,
31 яке Ти приготував перед обличчям усіх народів,
Pe care ai pregătit-o înaintea feței tuturor popoarelor,
32 світло одкровення для язичників і славу народу Твого Ізраїлю».
O lumină să lumineze neamurile și gloria poporului tău Israel.
33 Батько та мати [Ісуса] дивувалися сказаному про Нього.
Și Iosif și mama lui s-au minunat de cele spuse despre el.
34 Симеон же благословив їх та сказав Марії, матері Його: «Ось Цей призначений для падіння й піднесення багатьох в Ізраїлі, Він буде знаком протиріччя,
Și Simeon i-a binecuvântat și i-a spus Mariei, mama lui: Iată, acest copil este pus pentru prăbușirea și ridicarea multora în Israel; și să fie un semn împotriva căruia se va vorbi;
35 так що думки багатьох сердець розкриються. І навіть душу твою пройме меч».
(Da, o sabie va trece chiar prin sufletul tău), ca să fie revelate gândurile din multe inimi.
36 Була там і пророчиця Анна, дочка Фануїла, з роду Ашера; вона дожила до глибокої старості. Зі своїм чоловіком вона прожила сім років від одруження,
Și era Ana, o profetesă, fata lui Fanuel, din tribul lui Așer; ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu un soț șapte ani după fecioria ei;
37 а потім стала вдовою, їй було вісімдесят чотири роки. Вона не відходила від Храму, постом та молитвою служила вдень і вночі.
Și ea fusese văduvă timp de aproape optzeci și patru de ani, care nu se depărta de templu; ci servea cu posturi și rugăciuni noapte și zi.
38 Прийшовши в той час, вона прославляла Бога і всім, хто чекав на визволення Єрусалима, говорила про Нього.
Și, venind ea în acel moment, a adus mulțumiri la fel Domnului și a vorbit despre el tuturor celor ce așteptau răscumpărarea în Ierusalim.
39 І коли виконали все згідно із Законом Господа, повернулися до Галілеї, до свого міста Назарета.
Și, după ce au îndeplinit toate conform legii Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.
40 Дитина ж росла та зміцнювалась, сповнюючись мудрістю, і благодать Божа була на Ній.
Iar copilul creștea și se întărea în duh, umplut cu înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste el.
41 Кожного року батьки Ісуса ходили до Єрусалима на свято Пасхи.
Și părinții lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la sărbătoarea paștelui.
42 Коли виповнилося Йому дванадцять років, Він, за звичаєм, пішов разом із ними.
Și când el avea doisprezece ani, au urcat la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
43 Коли ж закінчилися дні [свята] і всі поверталися додому, Хлопчик Ісус залишився в Єрусалимі, а батьки Його не знали про це.
Și după ce au împlinit zilele, pe când se întorceau ei, copilul Isus a rămas în Ierusalim; și Iosif și mama lui nu au știut.
44 Вони думали, що Він іде разом з іншими. Пройшовши день дороги, вони почали шукати Його серед родичів та знайомих.
Iar ei, presupunând că el este printre călători, au mers cale de o zi; și l-au căutat printre rude și cunoscuți.
45 І, не знайшовши, повернулися до Єрусалима шукати Його.
Și negăsindu-l, s-au întors înapoi la Ierusalim, căutându-l.
46 Через три дні знайшли Його в Храмі, де Він сидів серед учителів, слухав їх та розпитував.
Și s-a întâmplat, că după trei zile l-au găsit în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, deopotrivă ascultându-i și punându-le întrebări.
47 Усі, хто Його чув, дивувалися Його розуму та відповідям.
Și toți care îl auzeau, erau înmărmuriți de înțelegerea și răspunsurile lui.
48 Побачивши Його, вони здивувались, і мати промовила до Нього: ―Дитино, чому Ти так вчинив із нами? Ось Твій батько і я з хвилюванням шукали Тебе.
Și când l-au văzut, au fost uimiți și mama lui i-a spus: Fiule, de ce te-ai purtat astfel cu noi? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat, mâhnindu-ne.
49 Але Він відповів їм: ―Чому ви шукали Мене? Хіба ви не знали, що Мені треба бути в тому, що належить Моєму Отцю?
Și le-a spus: Cum se face că m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?
50 Але вони не зрозуміли слів, які Він їм сказав.
Și ei nu au înțeles vorba pe care le-o spusese.
51 Після цього вони повернулися до Назарета, і Він слухався їх. Мати Його зберігала всі ці слова у своєму серці.
Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus; dar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.
52 Ісус же зростав мудрістю, ростом і благодаттю у Бога та людей.
Și Isus creștea în înțelepciune și în statură și în favoare față de Dumnezeu și de oameni.

< Від Луки 2 >