Дії 22

1 «Брати та батьки! Послухайте тепер моє виправдання перед вами».

Bărbați, frați și părinți, ascultați acum apărarea mea față de voi.

2 Почувши, що він говорить єврейською, вони ще більше притихли. [Павло] сказав:

(Iar ei, când au auzit că le vorbește în limba ebraică, au păstrat și mai mare tăcere, iar el a spus):

3 «Я юдей! Народився в Тарсі в Килікії, але виховувався в цьому місті, біля ніг Гамалиїла, навчений докладно Закону батьків [наших], ревнитель Бога, як і всі ви сьогодні.

Eu sunt într-adevăr bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel, învățat conform cu exactitatea legii părinților și am fost zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți în această zi.

4 Я переслідував до смерті послідовників цього Шляху, зв’язував та кидав у в’язницю чоловіків та жінок.

Și am persecutat această cale până la moarte, legând și punând în închisori, deopotrivă bărbați și femei.

5 Свідки цього – первосвященник та всі старійшини, від яких я отримував листи до братів із Дамаска, щоб піти та привести до Єрусалима зв’язаними тих, хто там був, для покарання.

Astfel și marele preot îmi aduce mărturie și toată adunarea bătrânilor, de la care am și primit scrisori pentru frați și m-am dus la Damasc să îi aduc pe cei de acolo legați, la Ierusalim, pentru a fi pedepsiți.

6 І сталося, коли я вже наближався до Дамаска, приблизно опівдні, навколо мене раптом засяяло велике світло з неба.

Dar s-a întâmplat, în călătoria și apropierea mea de Damasc, că pe la prânz, dintr-o dată a strălucit din cer o lumină mare în jurul meu.

7 Я впав на землю й почув голос, який казав мені: „Савле! Савле! Чому ти переслідуєш Мене?“

Și am căzut la pământ și am auzit o voce, spunându-mi: Saule, Saule, pentru ce mă persecuți?

8 Я спитав: „Хто Ти, Господи?“Він відповів: „Я Ісус із Назарета, Якого ти переслідуєш“.

Și eu am răspuns: Cine ești tu, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu îl persecuți.

9 Ті, що були зі мною, бачили світло, але не розуміли голосу Того, Хто промовляв.

Iar cei ce erau împreună cu mine au văzut într-adevăr lumina și li s-a făcut teamă; dar nu au auzit vocea celui ce îmi vorbea.

10 Я запитав: „Господи, що мені робити?“Господь сказав: „Підведися та йди в Дамаск. Там тобі буде сказано все, що тобі призначено робити“.

Iar eu am spus: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi-a spus: Scoală-te și du-te în Damasc; și acolo ți se va spune despre toate câte îți sunt rânduite să le faci.

11 Ті, що були зі мною, за руки привели мене в Дамаск, тому що я осліп від того яскравого світла.

Și în timp ce nu vedeam de gloria acelei lumini, fiind condus de mână de cei ce erau cu mine, am intrat în Damasc.

12 Чоловік, на ім’я Ананія, благочестивий за Законом, про якого добре свідчили всі юдеї, що мешкали там,

Iar unul, Anania, un bărbat evlavios conform legii, având mărturie bună de la toți iudeii care locuiau acolo,

13 прийшов до мене й, ставши поруч, сказав: „Брате Савле, прозрій!“І тієї ж миті я побачив його.

A venit la mine și a stat în picioare și mi-a spus: Frate Saul, primește vedere. Și eu, în aceeași oră, am privit în sus spre el.

14 Він сказав: „Бог наших батьків обрав тебе, щоб ти пізнав Його волю, побачив Праведного та почув голос із Його вуст.

Iar el a spus: Dumnezeul părinților noștri te-a ales, ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi vocea gurii lui.

15 Ти будеш перед усіма людьми Йому свідком того, що бачив та чув.

Pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, despre ce ai văzut și auzit.

16 І тепер чому ти зволікаєш? Встань, прийми хрещення та обмий свої гріхи, прикликавши Його ім’я!“

Și acum, de ce întârzii? Scoală-te și botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Domnului.

17 Коли я повернувся в Єрусалим і молився в Храмі, мені було видіння.

Și s-a întâmplat că, după ce eu am revenit la Ierusalim, tocmai când mă rugam în templu, eu am fost în extaz;

18 Я побачив Господа, Який казав мені: „Поспіши та скоріше вийди з Єрусалима, тому що не приймуть твого свідчення про Мене“.

Și l-am văzut, spunându-mi: Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine.

19 Я відповів: „Господи, вони знають, що я кидав їх у в’язницю та бив у синагогах тих, хто вірив у Тебе.

Și eu am spus: Doamne, ei știu că am închis și am bătut în fiecare sinagogă pe cei ce au crezut în tine;

20 Коли проливалася кров Твого свідка Стефана, я стояв там, і схвалював це, і охороняв одяг тих, хто вбивав його“.

Și când a fost vărsat sângele martirului tău, Ștefan, stăteam și eu acolo în picioare și încuviințam moartea lui și am păzit hainele celor ce l-au ucis.

21 Тоді Господь промовив до мене: „Іди, бо Я пошлю тебе далеко до язичників“».

Iar el mi-a spus: Mergi, pentru că te voi trimite departe de aici, la neamuri.

22 Натовп слухав Павла до цих слів, але тут вони почали кричати: «Геть такого із землі! Йому не слід жити!»

Iar ei l-au ascultat până la acest cuvânt și și-au ridicat vocile, spunând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; fiindcă nu se cuvine să trăiască.

23 Вони кричали, скидали одяг та кидали пил у повітря.

Dar pe când strigau și azvârleau hainele și aruncau praf în aer,

24 Тоді Трибун звелів відвести Павла до фортеці; він наказав бичувати та допитати його, щоб дізнатися, з якої підстави вони так на нього кричали.

Căpetenia a poruncit ca el să fie dus în fortăreață și a poruncit să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce cauză strigau astfel împotriva lui.

25 Але коли прив’язали його ременями, Павло сказав сотникові, що стояв поруч: «Чи дозволено вам бичувати римського громадянина, та ще й без суду?»

Dar pe când îl legau cu curele, Pavel i-a spus centurionului care stătea lângă el în picioare: Vă este legiuit să biciuiți un om, un roman, și necondamnat?

26 Почувши це, сотник пішов до Трибуна й сказав йому: «Що ти хочеш зробити? Цей чоловік – римський громадянин».

Când a auzit centurionul, a venit și a anunțat căpetenia, spunând: Ia seama la ce faci; fiindcă acest om este roman.

27 Трибун прийшов до Павла та спитав: ―Скажи мені, ти римський громадянин? Він відповів: ―Так.

Atunci căpetenia a venit și i-a zis: Spune-mi, ești roman? Iar el a spus: Da.

28 Трибун сказав: ―Я придбав це громадянство за чималу суму грошей. Павло ж відповів: ―А я народився [римлянином].

Și căpetenia a răspuns: Eu, cu o mare sumă [de bani] am cumpărat această libertate. Iar Pavel a spus: Dar eu sunt chiar născut liber.

29 Ті, що мали його допитати, негайно відійшли від нього. Трибун дуже злякався, збагнувши, що він зв’язав римського громадянина.

Atunci, îndată s-au îndepărtat de el cei ce trebuiau să îl cerceteze; iar căpeteniei îi era și ei teamă după ce a aflat că era roman și pentru că îl legase.

30 Наступного дня, бажаючи дізнатися достеменно, чому юдеї звинувачують його, Трибун розв’язав його та наказав, щоб зібралися первосвященники й весь Синедріон. Потім він увів Павла та поставив перед ними.

Iar a doua zi, pentru că voia să știe într-adevăr pentru ce fusese acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile sale și a poruncit marilor preoți și întregului lor consiliu să vină; și l-a adus jos pe Pavel și l-a pus înaintea lor.