Hiob 30
1 “Nanso seesei wɔsere me, nnipa a manyini sene wɔn, na wɔn agyanom mfata sɛ wɔne me nnwan ho nkraman tena.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Mfasoɔ bɛn na wɔn nsa mu ahoɔden wɔ ma me, ɛberɛ a wɔn ahoɔden afiri wɔn mu?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Ohia ne ɛkɔm ama wɔn ho atete, wɔnante asase wesee ne asase bonini so anadwo.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Wɔboaboaa nkyenhahan ano wɔ nkyɛkyerɛ mu, na wɔde ɛserɛ so nnua nhini yɛɛ wɔn aduane.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Wɔn mfɛfoɔ pamoo wɔn firii wɔn mu, na wɔhuroo wɔn sɛ akorɔmfoɔ.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Wɔhyɛɛ wɔn ma wɔtenaa nsuka a emu awo, abotan ne ɛfam ntokuro mu.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Wɔsuu sɛ mfunumu wɔ wiram na wɔfoforee so wɔ ɔdɔtɔ ase.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Ekuo a wɔmfra na wɔnni din, wɔpam wɔn firii asase no so.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 “Na ɛnnɛ yi wɔn mmammarima de dwom bɔ me akutia; mayɛ abusudeɛ wɔ wɔn mu.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Wɔkyiri me na wɔnnka mma me ho; wɔmmfɛre sɛ wɔtete ntasuo gu mʼanim.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Afei a Onyankopɔn abubu me tadua na ɔde amanehunu aba me so yi, wɔyɛ deɛ wɔpɛ wɔ mʼanim.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Abusuakuo no to hyɛ me so wɔ me nifa so; wɔsum me nan mfidie, na wɔsisi apie tia me.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Wɔsisi mʼakwan; na wɔnya me sɛe me na obiara mmoa me.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Wɔba te sɛ deɛ wɔfiri ntokuro a ano abae mu; wɔnam mmubuiɛ no mu munimuni ba.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Ahunahuna ma me ho dwiri me; mʼanimuonyam atu kɔ sɛdeɛ mframa abɔ agu, me banbɔ atu ayera sɛ omununkum.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 “Na seesei, me nkwa resa; na amanehunu nna akyekyere me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Anadwo wowɔ me nnompe mu; ɔyea a ɛwe me no nnyae.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Onyankopɔn firi ne tumi mu yɛ sɛ aduradeɛ ma me; ɔmia me te sɛ mʼatadeɛ kɔn.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Ɔto me twene atɛkyɛ mu na ɔma me yɛ sɛ mfuturo ne nsõ.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 “Ao Onyankopɔn, mesu mefrɛ wo, nanso wommua me. Mesɔre gyina, nanso wohwɛ me kɛkɛ.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Woba me so anibereɛ so; wode wʼabasa mu tumi to hyɛ me so.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Wohwim me na wode mframa pia me; wodankyidankyi me wɔ ahum mu.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Menim sɛ wode me bɛkɔ owuo mu, baabi a woahyɛ ama ateasefoɔ nyinaa.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 “Ampa ara obiara mfa ne nsa nka onipa a ɔrebrɛ ɛberɛ a ɔresu pɛ mmoa wɔ nʼamanehunu mu.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Mansu amma wɔn a wɔwɔ ɔhaw mu anaa? Me kra werɛ anho amma ahiafoɔ anaa?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Nanso ɛberɛ a mʼani da papa so no, bɔne baeɛ; ɛberɛ a mepɛɛ hann no, esum na ɛduruuɛ.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Meyafunu mu a ɛwowɔ me no nnyae da; na nna a amanehunu wɔ mu da mʼanim.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Menenam a mabiri a ɛnyɛ sɛ owia na ahye me; megyina adwaberem na mesu pɛ mmoa.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Madane nnompo nuabarima, me ne apatuo na ɛbɔ.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Me honam ani abiri na ɛhwanehwane; huraeɛ ama me ho adɔ.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Me sankuo bɔ kwadwom, na mʼatɛntɛbɛn ma agyaadwotwa nnyegyeɛ.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
