< Mezmurlar 146 >
1 RAB'be övgüler sunun! Ey gönlüm, RAB'be övgüler sun.
Lăudați pe DOMNUL. Laudă pe DOMNUL, suflete al meu.
2 Yaşadıkça RAB'be övgüler sunacak, Var oldukça Tanrım'a ilahiler söyleyeceğim.
Cât timp trăiesc voi lăuda pe DOMNUL, voi cânta laude Dumnezeului meu cât voi fi.
3 Önderlere, Sizi kurtaramayacak insanlara güvenmeyin.
Nu vă puneți încrederea în prinți, nici în fiul omului, în care nu este ajutor.
4 O son soluğunu verince toprağa döner, O gün tasarıları da biter.
Suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui; chiar în ziua aceea gândurile lui pier.
5 Ne mutlu yardımcısı Yakup'un Tanrısı olan insana, Umudu Tanrısı RAB'de olana!
Ferice de cel ce are pe Dumnezeul lui Iacob ca ajutor al său, a cărui speranță este în DOMNUL Dumnezeul său;
6 Yeri göğü, Denizi ve içindeki her şeyi yaratan, Sonsuza dek güvenilir olan,
Care a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ea, care ține adevărul pentru totdeauna.
7 Ezilenlerin hakkını alan, Açlara yiyecek sağlayan O'dur. RAB tutsakları özgür kılar,
Care face judecată pentru cei oprimați, care dă mâncare celor flămânzi. DOMNUL dezleagă prizonierii;
8 Körlerin gözünü açar, İki büklüm olanları doğrultur, Doğruları sever.
DOMNUL deschide ochii orbilor, DOMNUL ridică pe cei încovoiați; DOMNUL iubește pe cei drepți;
9 RAB garipleri korur, Öksüze, dul kadına yardım eder, Kötülerin yolunuysa saptırır.
DOMNUL păzește pe străini; el ușurează pe cel fără tată și pe văduvă, dar calea celor stricați o răstoarnă.
10 RAB Tanrın sonsuza dek, ey Siyon, Kuşaklar boyunca egemenlik sürecek. RAB'be övgüler sunun!
DOMNUL va domni pentru totdeauna, chiar Dumnezeul tău, Sioane, din generație în generație. Lăudați pe DOMNUL.