Mezmurlar 137

1 Babil ırmakları kıyısında oturup Siyon'u andıkça ağladık;

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 Çevredeki kavaklara Lirlerimizi astık.

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 Çünkü orada bizi tutsak edenler bizden ezgiler, Bize zulmedenler bizden şenlik istiyor, “Siyon ezgilerinden birini okuyun bize!” diyorlardı.

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 Nasıl okuyabiliriz RAB'bin ezgisini El toprağında?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 Ey Yeruşalim, seni unutursam, Sağ elim kurusun.

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 Seni anmaz, Yeruşalim'i en büyük sevincimden üstün tutmazsam, Dilim damağıma yapışsın!

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Yeruşalim'in düştüğü gün, “Yıkın onu, yıkın temellerine kadar!” Diyen Edomlular'ın tavrını anımsa, ya RAB.

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 Ey sen, yıkılası Babil kızı, Bize yaptıklarını Sana ödetecek olana ne mutlu!

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 Ne mutlu senin yavrularını tutup Kayalarda parçalayacak insana!

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.