< Mezmurlar 1 >

1 Ne mutlu o insana ki, kötülerin öğüdüyle yürümez, Günahkârların yolunda durmaz, Alaycıların arasında oturmaz.
Binecuvântat este omul care nu umblă în sfatul celor neevlavioși, nici nu stă în calea păcătoșilor, nici nu șade în scaunul batjocoritorilor.
2 Ancak zevkini RAB'bin Yasası'ndan alır Ve gece gündüz onun üzerinde derin derin düşünür.
Ci desfătarea lui este în legea DOMNULUI; și zi și noapte meditează în legea lui.
3 Böylesi akarsu kıyılarına dikilmiş ağaca benzer, Meyvesini mevsiminde verir, Yaprağı hiç solmaz. Yaptığı her işi başarır.
Și va fi ca un pom sădit lângă râurile de apă, care își dă rodul la timpul său; frunza sa de asemenea nu se va veșteji; și tot ce face va prospera.
4 Kötüler böyle değil, Rüzgarın savurduğu saman çöpüne benzerler.
Nu tot așa sunt cei neevlavioși; ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 Bu yüzden yargılanınca aklanamaz, Doğrular topluluğunda yer bulamaz günahkârlar.
De aceea cei neevlavioși nu vor rămâne în picioare la judecată, nici păcătoșii în adunarea celor drepți.
6 Çünkü RAB doğruların yolunu gözetir, Kötülerin yolu ise ölüme götürür.
Fiindcă DOMNUL cunoaște calea celor drepți; dar calea celor neevlavioși va pieri.

< Mezmurlar 1 >