Süleyman'In Özdeyişleri 5
1 Oğlum, bilgeliğime dikkat et, Akıllıca sözlerime kulak ver.
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 Böylelikle her zaman sağgörülü olur, Dudaklarınla bilgiyi korursun.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Zina eden kadının bal damlar dudaklarından, Ağzı daha yumuşaktır zeytinyağından.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 Ama sonu pelinotu kadar acı, İki ağızlı kılıç kadar keskindir.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Yaşama giden yolu hiç düşünmez, Yolları dolaşıktır, ama farkında değil.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Oğlum, şimdi beni dinle, Ağzımdan çıkan sözlerden ayrılma.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Öyle kadınlardan uzak dur, Yaklaşma evinin kapısına.
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Yoksa onurunu başkalarına, Yıllarını bir gaddara kaptırırsın.
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Varını yoğunu yer bitirir yabancılar, Emeğin başka birinin evini bayındır kılar.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 Ah çekip inlersin ömrünün son günlerinde, Etin, bedenin tükendiğinde.
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 “Eğitilmekten neden bu kadar nefret ettim, Yüreğim uyarıları neden önemsemedi?” dersin.
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 “Öğretmenlerimin sözünü dinlemedim, Beni eğitenlere kulak vermedim.
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Halkın ve topluluğun arasında Tam bir yıkımın eşiğine gelmişim.”
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Suyu kendi sarnıcından, Kendi kuyunun kaynağından iç.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Pınarların sokakları, Akarsuların meydanları mı sulamalı?
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Yalnız senin olsun onlar, Paylaşma yabancılarla.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Çeşmen bereketli olsun Ve gençken evlendiğin karınla mutlu ol.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Sevimli bir geyik, zarif bir ceylan gibi, Hep seni doyursun memeleri. Aşkıyla sürekli coş.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Oğlum, neden ahlaksız bir kadınla coşasın, Neden başka birinin karısını koynuna alasın?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 RAB insanın tuttuğu yolu gözler, Attığı her adımı denetler.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Kötü kişiyi kendi suçları ele verecek, Günahının kemendi kıskıvrak bağlayacak onu.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Aşırı ahmaklığı onu yoldan çıkaracak, Terbiyeyi umursamadığı için ölecek.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
