Eyüp 9
1 Eyüp şöyle yanıtladı:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 “Biliyorum, gerçekten öyledir, Ama Tanrı'nın önünde insan nasıl haklı çıkabilir?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Biri O'nunla tartışmak istese, Binde bir bile O'na yanıt veremez.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 O'nun bilgisi derin, gücü eşsizdir, Kim O'na direndi de ayakta kaldı?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 O dağları yerinden oynatır da, Dağlar farkına varmaz, Öfkeyle altüst eder onları.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Dünyayı yerinden oynatır, Direklerini titretir.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Güneşe buyruk verir, doğmaz güneş, Yıldızları mühürler.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 O'dur tek başına gökleri geren, Denizin dalgaları üzerinde yürüyen.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Büyük Ayı'yı, Oryon'u, Ülker'i, Güney takımyıldızlarını yaratan O'dur.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Anlayamadığımız büyük işler, Sayısız şaşılası işler yapan O'dur.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 İşte, yanımdan geçer, O'nu göremem, Geçip gider, farkına bile varmam.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Evet, O avını kaparsa, kim O'nu durdurabilir? Kim O'na, ‘Ne yapıyorsun’ diyebilir?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Tanrı öfkesini dizginlemez, Rahav'ın yardımcıları bile O'nun ayağına kapanır.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 “Nerde kaldı ki, ben O'na yanıt vereyim, O'nunla tartışmak için söz bulayım?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Haklı olsam da O'na yanıt veremez, Merhamet etmesi için yargıcıma yalvarırdım ancak.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 O'nu çağırsam, O da bana yanıt verseydi, Yine de inanmazdım sesime kulak verdiğine.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 O beni kasırgayla eziyor, Nedensiz yaralarımı çoğaltıyor.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Soluk almama izin vermiyor, Ancak beni acıya doyuruyor.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Sorun güç sorunuysa, O güçlüdür! Adalet sorunuysa, kim O'nu mahkemeye çağırabilir?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Suçsuz olsam ağzım beni suçlar, Kusursuz olsam beni suçlu çıkarır.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 “Kusursuz olsam da kendime aldırdığım yok, Yaşamımı hor görüyorum.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Hepsi bir, bu yüzden diyorum ki, ‘O suçluyu da suçsuzu da yok ediyor.’
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Kırbaç ansızın ölüm saçınca, O suçsuzların sıkıntısıyla eğlenir.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Dünya kötülerin eline verilmiş, Yargıçların gözünü kapayan O'dur. O değilse, kimdir?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 “Günlerim koşucudan çabuk, İyilik görmeden geçmekte.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Kamış sandal gibi kayıp gidiyor, Avının üstüne süzülen kartal gibi.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 ‘Acılarımı unutayım, Üzgün çehremi değiştirip gülümseyeyim’ desem,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Bütün dertlerimden yılarım, Çünkü beni suçsuz saymayacağını biliyorum.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Madem suçlanacağım, Neden boş yere uğraşayım?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Sabun otuyla yıkansam, Ellerimi kül suyuyla temizlesem,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Beni yine pisliğe batırırsın, Giysilerim bile benden tiksinir.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 O benim gibi bir insan değil ki, O'na yanıt vereyim, Birlikte mahkemeye gideyim.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Keşke aramızda bir hakem olsa da, Elini ikimizin üstüne koysa!
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Tanrı sopasını üzerimden kaldırsın, Dehşeti beni yıldırmasın.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 O zaman konuşur, O'ndan korkmazdım, Ama bu durumda bir şey yapamam.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
