Eyüp 30
1 “Ama şimdi, yaşı benden küçük olanlar Benimle alay etmekte, Oysa babalarını sürümün köpeklerinin Yanına koymaya tenezzül etmezdim.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Çünkü güçleri tükenmişti, Bileklerinin gücü ne işime yarardı?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Yoksulluktan, açlıktan bitkindiler, Akşam çölde, ıssız çorak yerlerde kök kemiriyorlardı.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Çalılıklarda karapazı topluyor, Retem kökü yiyorlardı.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Toplumdan kovuluyorlardı, İnsanlar hırsızmışlar gibi onlara bağırıyordu.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Korkunç vadilerde, yerdeki deliklerde, Kaya kovuklarında yaşıyorlardı.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Çalıların arasında anırır, Çalı altında birbirine sokulurlardı.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Aptalların, adı sanı belirsiz insanların çocuklarıydılar, Ülkeden kovulmuşlardı.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 “Şimdiyse destan oldum dillerine, Ağızlarına doladılar beni.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Benden tiksiniyor, uzak duruyorlar, Yüzüme tükürmekten çekinmiyorlar.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Tanrı ipimi çözüp beni alçalttığı için Dizginsiz davranmaya başladılar bana.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Sağımdaki ayak takımı üzerime yürüyor, Ayaklarımı kaydırıyor, Bana karşı rampalar kuruyorlar.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Yolumu kesiyor, Kimseden yardım görmeden Beni yok etmeye çalışıyorlar.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Koca bir gedikten girer gibi ilerliyor, Yıkıntılar arasından üzerime yuvarlanıyorlar.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Dehşet çöktü üzerime, Onurum rüzgara kapılmış gibi uçtu, Mutluluğum bulut gibi geçip gitti.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 “Şimdi tükeniyorum, Acı günler beni ele geçirdi.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Geceleri kemiklerim sızlıyor, Beni kemiren acılar hiç durmuyor.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Tanrı'nın şiddeti Üzerimdeki giysiye dönüştü, Gömleğimin yakası gibi beni sıkıyor.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Beni çamura fırlattı, Toza, küle döndüm.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 “Sana yakarıyorum, ama yanıt vermiyorsun, Ayağa kalktığımda gözünü bana dikiyorsun.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Bana acımasız davranıyor, Bileğinin gücüyle beni eziyorsun.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Beni kaldırıp rüzgara bindiriyorsun, Fırtınanın içinde darma duman ediyorsun.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Biliyorum, beni ölüme, Bütün canlıların toplanacağı yere götüreceksin.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 “Kuşkusuz düşenin dostu olmaz, Felakete uğrayıp yardım istediğinde.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Sıkıntıya düşenler için ağlamaz mıydım? Yoksullar için üzülmez miydim?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Ama ben iyilik beklerken kötülük geldi, Işık umarken karanlık geldi.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 İçim kaynıyor, rahatım yok, Önümde acı günler var.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Yaslı yaslı dolaşıyorum, güneş yok, Topluluk içinde kalkıp feryat ediyorum.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Çakallarla kardeş, Baykuşlarla arkadaş oldum.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Derim karardı, soyuluyor, Kemiklerim ateşten yanıyor.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Lirimin sesi yas feryadına, Neyimin sesi ağlayanların sesine döndü.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
