< Eyüp 11 >
1 Naamalı Sofar şöyle yanıtladı:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 “Bunca söz yanıtsız mı kalsın? Çok konuşan haklı mı sayılsın?
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 Saçmalıkların karşısında sussun mu insanlar? Sen alay edince kimse seni utandırmasın mı?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Tanrı'ya, ‘İnancım arıdır’ diyorsun, ‘Senin gözünde temizim.’
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 Ama keşke Tanrı konuşsa, Sana karşı ağzını açsa da,
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 Bilgeliğin sırlarını bildirse! Çünkü bilgelik çok yönlüdür. Bil ki, Tanrı günahlarından bazılarını unuttu bile.
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 “Tanrı'nın derin sırlarını anlayabilir misin? Her Şeye Gücü Yeten'in sınırlarına ulaşabilir misin?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
8 Onlar gökler kadar yüksektir, ne yapabilirsin? Ölüler diyarından derindir, nasıl anlayabilirsin? (Sheol )
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol )
9 Ölçüleri yeryüzünden uzun, Denizden geniştir.
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 “Gelip seni hapsetse, mahkemeye çağırsa, Kim O'na engel olabilir?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Çünkü O yalancıları tanır, Kötülüğü görür de dikkate almaz mı?
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 Ne zaman yaban eşeği insan doğurursa, Aptal da o zaman sağduyulu olur.
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 “O'na yüreğini adar, Ellerini açarsan,
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 İşlediğin günahı kendinden uzaklaştırır, Çadırında haksızlığa yer vermezsen,
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 Utanmadan başını kaldırır, Sağlam ve korkusuz olabilirsin.
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 Sıkıntılarını unutur, Akıp gitmiş sular gibi anarsın onları.
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Yaşamın öğlen güneşinden daha parlak olur, Karanlık sabaha döner.
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 Güven duyarsın, çünkü umudun olur, Çevrene bakıp güvenlik içinde yatarsın.
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 Uzanırsın, korkutan olmaz, Birçokları senden lütuf diler.
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 Ama kötülerin gözlerinin feri sönecek, Kaçacak yer bulamayacaklar, Tek umutları son soluklarını vermek olacak.”
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.