Eyüp 10
1 “Yaşamımdan usandım, Özgürce yakınacak, İçimdeki acıyla konuşacağım.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 Tanrı'ya: Beni suçlama diyeceğim, Ama söyle, niçin benimle çekişiyorsun.
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Hoşuna mı gidiyor gaddarlık etmek, Kendi ellerinin emeğini reddedip Kötülerin tasarılarını onaylamak?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Sende insan gözü mü var? İnsanın gördüğü gibi mi görüyorsun?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Günlerin ölümlü birinin günleri gibi, Yılların insanın yılları gibi mi ki,
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 Suçumu arıyor, Günahımı araştırıyorsun?
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 Kötü olmadığımı, Senin elinden beni kimsenin kurtaramayacağını biliyorsun.
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 “Senin ellerin bana biçim verdi, beni yarattı, Şimdi dönüp beni yok mu edeceksin?
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Lütfen anımsa, balçık gibi bana sen biçim verdin, Beni yine toprağa mı döndüreceksin?
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Beni süt gibi dökmedin mi, Peynir gibi katılaştırmadın mı?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 Bana et ve deri giydirdin, Beni kemiklerle, sinirlerle ördün.
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 Bana yaşam verdin, sevgi gösterdin, İlgin ruhumu korudu.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 “Ama bunları yüreğinde gizledin, Biliyorum aklındakini:
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 Günah işleseydim, beni gözlerdin, Suçumu cezasız bırakmazdın.
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 Suçluysam, vay başıma! Suçsuzken bile başımı kaldıramıyorum, Çünkü utanç doluyum, çaresizim.
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 Başımı kaldırsam, aslan gibi beni avlar, Şaşılası gücünü yine gösterirsin üstümde.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 Bana karşı yeni tanıklar çıkarır, Öfkeni artırırsın. Orduların dalga dalga üzerime geliyor.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 “Niçin doğmama izin verdin? Keşke ölseydim, hiçbir göz beni görmeden!
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 Hiç var olmamış olurdum, Rahimden mezara taşınırdım.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Birkaç günlük ömrüm kalmadı mı? Beni rahat bırak da biraz yüzüm gülsün;
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 Dönüşü olmayan yere gitmeden önce, Karanlık ve ölüm gölgesi diyarına,
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 Zifiri karanlık diyarına, Ölüm gölgesi, kargaşa diyarına, Aydınlığın karanlığı andırdığı yere.”
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
