Job 30

1 Nguni't ngayo'y silang bata kay sa akin ay nagsisitawa sa akin, na ang mga magulang ay di ko ibig na malagay na kasama ng mga aso ng aking kawan.

Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

2 Oo, ang kalakasan ng kanilang kamay, sa ano ko mapapakinabangan? Mga taong ang kalusugan ng gulang ay lumipas na.

Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

3 Sila'y lata sa pangangailangan at sa kagutom; kanilang nginangata ang tuyong lupa, sa kadiliman ng kasalatan at kapahamakan.

Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

4 Sila'y nagsisibunot ng mga malvas sa tabi ng mabababang punong kahoy; at ang mga ugat ng enebro ay siyang kanilang pinakapagkain.

Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Sila'y pinalayas mula sa gitna ng mga tao; sila'y sumisigaw sa likuran nila, na gaya ng sa likuran ng isang magnanakaw.

Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

6 Upang sila'y magsitahan sa nakatatakot na mga libis, sa mga puwang ng lupa, at ng mga bato.

Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

7 Sa gitna ng mabababang punong kahoy ay nagsisiangal; sa ilalim ng mga tinikan ay nangapipisan.

Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 Mga anak ng mga mangmang, oo, mga anak ng mga walang puring tao; sila'y mga itinapon mula sa lupain.

Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

9 At ngayon ay naging kantahin nila ako, Oo, ako'y kasabihan sa kanila.

Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 Kanilang kinayayamutan ako, nilalayuan nila ako, at hindi sila nagpipigil ng paglura sa aking mukha.

Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

11 Sapagka't kinalag niya ang kaniyang panali, at pinighati ako, at kanilang inalis ang paningkaw sa harap ko.

Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

12 Sa aking kanan ay tumatayo ang tanga; itinutulak nila ang aking mga paa, at kanilang pinapatag laban sa akin ang kanilang mga paraan ng paghamak.

Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 Kanilang sinisira ang aking landas, kanilang isinusulong ang aking kapahamakan, mga taong walang tumulong.

Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 Tila dumarating sila sa isang maluwang na pasukan: sa gitna ng kasiraan ay nagsisigulong sila.

Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 Mga kakilabutan ay dumadagan sa akin, kanilang tinatangay ang aking karangalan na gaya ng hangin; at ang aking kaginhawahan ay napaparam na parang alapaap.

Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

16 At ngayo'y nanglulupaypay ang aking kaluluwa sa loob ko; mga kaarawan ng pagkapighati ay humawak sa akin.

Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Sa gabi ay nagaantakan ang aking mga buto, at ang mga antak na nagpapahirap sa akin ay hindi nagpapahinga.

Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

18 Sa matinding karahasan ng aking sakit ay nagiging katuwa ang aking suot: tumatali sa akin sa palibot na gaya ng leeg ng aking baro.

Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

19 Inihahagis niya ako sa banlik, at ako'y naging parang alabok at mga abo.

El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

20 Ako'y dumadaing sa iyo, at hindi mo ako sinasagot: ako'y tumatayo, at minamasdan mo ako.

Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

21 Ikaw ay naging mabagsik sa akin: sa pamamagitan ng kapangyarihan ng iyong kamay ay hinahabol mo ako.

Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Itinataas mo ako sa hangin, pinasasakay mo ako roon; at tinutunaw mo ako sa bagyo.

Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

23 Sapagka't talastas ko na iyong dadalhin ako sa kamatayan, at sa bahay na takda sa lahat na may buhay.

Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

24 Gayon man ang isa ay di ba naguunat ng kamay sa kaniyang pagkahulog? O sa kaniyang kasakunaan kung kaya sisigaw ng tulong?

Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

25 Hindi ko ba iniyakan yaong nasa kabagabagan? Hindi ba ang aking kaluluwa ay nakikidamay sa mapagkailangan?

Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 Pagka ako'y humahanap ng mabuti, ang kasamaan nga ang dumarating: at pagka ako'y naghihintay ng liwanag ay kadiliman ang dumarating.

Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

27 Ang aking puso'y nababagabag at walang pahinga; mga araw ng kapighatian ay dumating sa akin.

Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 Ako'y yumayaong tumatangis na walang araw; ako'y tumatayo sa kapulungan at humihinging tulong.

Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

29 Ako'y kapatid ng mga chakal, at mga kasama ng mga avestruz.

Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

30 Ang aking balat ay maitim, at natutuklap, at ang aking mga buto ay nagpapaltos.

Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

31 Kaya't ang aking alpa ay naging panangis, at ang aking flauta ay naging tinig ng umiiyak.

Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.