< Psaltaren 139 >

1 För sångmästaren; av David; en psalm. HERRE, du utrannsakar mig och känner mig.
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 Evad jag sitter eller uppstår, vet du det; du förstår mina tankar fjärran ifrån.
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Evad jag går eller ligger, utforskar du det, och med alla mina vägar är du förtrogen.
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 Ty förrän ett ord är på min tunga, se, så känner du, HERRE, det till fullo.
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Du omsluter mig på alla sidor och håller mig i din hand.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 En sådan kunskap är mig alltför underbar; den är mig för hög, jag kan icke begripa den.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Vart skall jag gå för din Ande, och vart skall jag fly för ditt ansikte?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
8 Fore jag upp till himmelen, så är du där, och bäddade jag åt mig i dödsriket, se, så är du ock där. (Sheol h7585)
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 Toge jag morgonrodnadens vingar, gjorde jag mig en boning ytterst i havet,
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 så skulle också där din hand leda mig och din högra hand fatta mig.
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Och om jag sade: "Mörker må betäcka mig och ljuset bliva natt omkring mig",
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 så skulle själva mörkret icke vara mörkt för dig, natten skulle lysa såsom dagen: ja, mörkret skulle vara såsom ljuset.
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 Ty du har skapat mina njurar, du sammanvävde mig i min moders liv.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Jag tackar dig för att jag är danad så övermåttan underbart; ja, underbara äro dina verk, min själ vet det väl.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Benen i min kropp voro icke förborgade för dig, när jag bereddes i det fördolda, när jag bildades i jordens djup.
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Dina ögon sågo mig, när jag ännu knappast var formad; alla mina dagar blevo uppskrivna i din bok, de voro bestämda, förrän någon av dem hade kommit.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Huru outgrundliga äro icke för mig dina tankar, o Gud, huru stor är icke deras mångfald!
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 Skulle jag räkna dem, så vore de flera än sanden; när jag uppvaknade, vore jag ännu hos dig.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Gud, o att du ville dräpa de ogudaktiga! Ja, måtte de blodgiriga vika bort ifrån mig,
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 de som tala om dig med ränker i sinnet, de som hava bragt dina städer i fördärv!
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Skulle jag icke hata dem som hata dig, HERRE? Skulle jag icke känna leda vid dem som stå dig emot?
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 Jag hatar dem med starkaste hat; ja, mina fiender hava de blivit.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Utrannsaka mig, Gud, och känn mitt hjärta; pröva mig och känn mina tankar,
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 och se till, om jag är stadd på en olycksväg, och led mig på den eviga vägen.
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.

< Psaltaren 139 >