Psaltaren 88
1 En sång, en psalm av Koras söner; för sångmästaren, till Mahalat-leannót; en sång av esraiten Heman. HERRE, min frälsnings Gud, dag och natt ropar jag inför dig.
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 Låt min bön komma inför ditt ansikte, böj ditt öra till mitt rop.
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol h7585)
4 Jag är aktad lik dem som hava farit ned i graven, jag är såsom en man utan livskraft.
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 Jag är övergiven bland de döda, lik de slagna som ligga i graven, dem på vilka du icke mer tänker, och som äro avskilda från din hand.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Ja, du har sänkt mig ned underst i graven, ned i mörkret, ned i djupet.
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Din vrede vilar tungt på mig, och alla dina böljors svall låter du gå över mig. (Sela)
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Du har drivit mina förtrogna långt bort ifrån mig; du har gjort mig till en styggelse för dem; jag ligger fången och kan icke komma ut.
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 Mitt öga förtvinar av lidande; HERRE, jag åkallar dig dagligen, jag uträcker mina händer till dig.
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Gör du väl under för de döda, eller kunna skuggorna stå upp och tacka dig? (Sela)
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 Förtäljer man i graven om din nåd, i avgrunden om din trofasthet?
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Känner man i mörkret dina under, och din rättfärdighet i glömskans land?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 Men jag ropar till dig, HERRE, och bittida kommer min bön dig till mötes.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Varför förkastar du, HERRE, min själ, varför döljer du ditt ansikte för mig?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 Betryckt är jag och döende allt ifrån min ungdom; jag måste bära dina förskräckelser, så att jag är nära att förtvivla.
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 Din vredes lågor gå över mig, dina fasor förgöra mig.
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 De omgiva mig beständigt såsom vatten, de kringränna mig allasammans.
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Du har drivit vän och frände långt bort ifrån mig; i mina förtrognas ställe har jag nu mörkret.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
