< Psaltaren 56 >

1 För sångmästaren, efter »Den stumma duvan i fjärran»; en sång av David, når filistéerna grepo honom i Gat.
Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.
2 Var mig nådig, o Gud, ty människor stå mig efter livet; beständigt tränga mig stridsmän.
Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.
3 Mina förföljare stå mig beständigt efter livet; ja, de äro många, som i högmod strida mot mig.
Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.
4 Men när fruktan kommer över mig, sätter jag min förtröstan på dig.
În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.
5 Med Guds hjälp skall jag få prisa hans ord, på Gud förtröstar jag och skall icke frukta; vad kan det som är kött göra mig?
În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.
6 Beständigt förbittra de livet för mig, alla deras tankar gå ut på att skada mig.
Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.
7 De rota sig samman, de lägga försåt, de vakta på mina steg, ty de stå efter mitt liv.
Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.
8 Skulle de räddas med all sin ondska? Nej, slå ned folken, Gud, i din vrede.
Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?
9 Du har räknat min flykts dagar. Samla mina tårar i din lägel; de stå ju i din bok.
Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.
10 Så måste då mina fiender vika tillbaka på den dag då jag ropar; det vet jag, att Gud står mig bi.
În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.
11 Med Guds hjälp skall jag få prisa hans ord; med HERRENS hjälp skall jag få prisa hans ord.
În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.
12 På Gud förtröstar jag och skall icke frukta; vad kunna människor göra mig?
Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.
13 Jag har löften att infria till dig, o Gud; jag vill betala dig lovoffer. Ty du har räddat min själ från döden, ja, mina fötter ifrån fall, så att jag kan vandra inför Gud i de levandes ljus.
Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?

< Psaltaren 56 >