Psaltaren 130

1 En vallfartssång. Ur djupen ropar jag till dig, HERRE.

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Herre, hör min röst, låt dina öron akta på mina böners ljud.

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Om du, HERRE, vill tillräkna missgärningar, Herre, vem kan då bestå?

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Dock, hos dig är ju förlåtelse, på det att man må frukta dig.

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Jag väntar efter HERREN, min själ väntar, och jag hoppas på hans ord.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Min själ väntar efter Herren mer än väktarna efter morgonen, ja, mer än väktarna efter morgonen.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Hoppas på HERREN, Israel; ty hos HERREN är nåd, och mycken förlossning är hos honom.

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 Och han skall förlossa Israel från alla dess missgärningar.

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.