Psaltaren 120

1 En vallfartssång. Jag ropar till HERREN i min nöd, och han svarar mig.

O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.

2 HERRE, rädda min själ från lögnaktiga läppar, från en falsk tunga.

Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.

3 Varmed bliver du lönad, både nu och allt framgent, du falska tunga?

Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?

4 Jo, med en våldsverkares skarpa pilar och med glödande ginstkol.

Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.

5 Ve mig, att jag måste dväljas i Meseks land och bo ibland Kedars hyddor!

Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.

6 Länge nog har min själ måst bo ibland dem som hata friden.

Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.

7 Jag själv håller frid, men säger jag blott ett ord, äro de redo till strid.

Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.