Job 37
1 Ja, vid sådant förskräckes mitt hjärta, bävande spritter det upp.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Hören, hören huru hans röst ljuder vred, hören dånet som går ut ur hans mun.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Han sänder det åstad, så långt himmelen når, och sina ljungeldar bort till jordens ändar.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Efteråt ryter så dånet, när han dundrar med sin väldiga röst; och på ljungeldarna spar han ej, då hans röst låter höra sig.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Ja, underbart dundrar Gud med sin röst, stora ting gör han, utöver vad vi förstå.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Se, åt snön giver han bud: »Fall ned till jorden», så ock åt regnskuren, åt sitt regnflödes mäktiga skur.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Därmed fjättrar han alla människors händer, så att envar som han har skapat kan lära därav.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Då draga sig vilddjuren in i sina gömslen, och i sina kulor lägga de sig till ro.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Från Stjärngemaket kommer då storm och köld genom nordanhimmelens stjärnor;
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 med sin andedräkt sänder Gud frost, och de vida vattnen betvingas.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Skyarna lastar han ock med väta och sprider omkring sina ljungeldsmoln.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 De måste sväva än hit, än dit, alltefter hans rådslut och de uppdrag de få, vadhelst han ålägger dem på jordens krets.
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Än är det som tuktoris, än med hjälp åt hans jord, än är det med nåd som han låter dem komma.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Lyssna då härtill, du Job; stanna och betänk Guds under.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Förstår du på vad sätt Gud styr deras gång och låter ljungeldarna lysa fram ur sina moln?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Förstår du lagen för skyarnas jämvikt, den Allvises underbara verk?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Förstår du huru kläderna bliva dig så heta, när han låter jorden domna under sunnanvinden?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Kan du välva molnhimmelen så som han, så fast som en spegel av gjuten metall?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Lär oss då vad vi skola säga till honom; för vårt mörkers skull hava vi intet att lägga fram.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Ej må det bebådas honom att jag vill tala. Månne någon begär sitt eget fördärv?
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Men synes icke redan skenet? Strålande visar han sig ju mellan skyarna, där vinden har gått fram och sopat dem undan.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 I guldglans kommer han från norden. Ja, Gud är höljd i fruktansvärt majestät;
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 den Allsmäktige kunna vi icke fatta, honom som är så stor i kraft, honom som ej kränker rätten, ej strängaste rättfärdighet.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Fördenskull frukta människorna honom; men de självkloka -- dem alla aktar han ej på.
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
