Job 30

1 Och nu le de åt mig, människor som äro yngre till åren än jag, män vilkas fäder jag aktade ringa, ja, ej ens hade velat sätta bland mina vallhundar.

Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

2 Vad skulle de också kunna gagna mig med sin hjälp, dessa människor som sakna all manlig kraft?

Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

3 Utmärglade äro de ju av brist och svält; de gnaga sin föda av torra öknen, som redan i förväg är öde och ödslig.

Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

4 Saltörter plocka de där bland snåren, och ginströtter är vad de hava till mat.

Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

5 Ur människors samkväm drives de ut, man ropar efter dem såsom efter tjuvar.

Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

6 I gruvliga klyftor måste de bo, i hålor under jorden och i bergens skrevor.

Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

7 Bland snåren häva de upp sitt tjut, under nässlor ligga de skockade,

Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

8 en avföda av dårar och ärelöst folk, utjagade ur landet med hugg och slag.

Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

9 Och för sådana har jag nu blivit en visa, de hava mig till ämne för sitt tal;

Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

10 med avsky hålla de sig fjärran ifrån mig, de hava ej försyn för att spotta åt mig.

Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

11 Nej, mig till plåga, lossa de alla band, alla tyglar kasta de av inför mig.

Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

12 Invid min högra sida upphäver sig ynglet; mina fötter vilja de stöta undan. De göra sig vägar som skola leda till min ofärd.

Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

13 Stigen framför mig hava de rivit upp. De göra sitt bästa till att fördärva mig, de som dock själva äro hjälplösa.

Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

14 Såsom genom en bred rämna bryta de in; de vältra sig fram under murarnas brak.

Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

15 Förskräckelser välvas ned över mig. Såsom en storm bortrycka de min ära, och såsom ett moln har min välfärd farit bort.

Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

16 Och nu utgjuter sig min själ inom mig, eländesdagar hålla mig fast.

Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

17 Natten bortfräter benen i min kropp, och kvalen som gnaga mig veta ej av vila.

Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

18 Genom övermäktig kraft har mitt kroppshölje blivit vanställt, såsom en livklädnad hänger det omkring mig.

Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

19 I orenlighet har jag blivit nedstjälpt, och själv är jag nu lik stoft och aska.

El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

20 Jag ropar till dig, men du svarar mig icke; jag står här, men de bespejar mig allenast.

Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

21 Du förvandlas för mig till en grym fiende, med din starka hand ansätter du mig.

Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

22 Du lyfter upp mig i stormvinden och för mig hän, och i bruset låter du mig försmälta av ångest.

Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

23 Ja, jag förstår att du vill föra mig till döden, till den boning dit allt levande församlas.

Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

24 Men skulle man vid sitt fall ej få sträcka ut handen, ej ropa efter hjälp, när ofärd har kommit?

Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

25 Grät jag ej själv över den som hade hårda dagar, och ömkade sig min själ ej över den fattige?

Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

26 Se, jag väntade mig lycka, men olycka kom; jag hoppades på ljus, men mörker kom.

Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

27 Därför sjuder mitt innersta och får ingen ro, eländesdagar hava ju mött mig.

Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

28 Med mörknad hud går jag, fastän ej bränd av solen; mitt i församlingen står jag upp och skriar.

Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

29 En broder har jag blivit till schakalerna, och en frände är jag vorden till strutsarna.

Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

30 Min hud har svartnat och lossnat från mitt kött, benen i min kropp äro förbrända av hetta.

Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

31 I sorgelåt är mitt harpospel förbytt, mina pipors klang i högljudd gråt.

Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.