Job 3
1 Därefter upplät Job sin mun och förbannade sin födelsedag;
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Job tog till orda och sade:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Må den dag utplånas, på vilken jag föddes, och den natt som sade: »Ett gossebarn är avlat.»
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Må den dagen vändas i mörker, må Gud i höjden ej fråga efter den och intet dagsljus lysa däröver.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Mörkret och dödsskuggan börde den åter, molnen lägre sig över den; förskräcke den allt som kan förmörka en dag.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Den natten må gripas av tjockaste mörker; ej må den få fröjda sig bland årets dagar, intet rum må den finna inom månadernas krets.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ja, ofruktsam blive den natten, aldrig höje sig jubel under den.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Må den förbannas av dem som besvärja dagar, av dem som förmå mana upp Leviatan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Må dess grynings stjärnor förmörkas, efter ljus må den bida, utan att det kommer, morgonrodnadens ögonbryn må den aldrig få se;
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 eftersom den ej tillslöt dörrarna till min moders liv, ej lät olyckan förbliva dold för mina ögon.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Varför fick jag ej dö strax i modersskötet, förgås vid det jag kom ut ur min moders liv?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Varför funnos knän mig till mötes, och varför bröst, där jag fick di?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Hade så icke skett, låge jag nu i ro, jag finge då sova, jag njöte då min vila,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 vid sidan av konungar och rådsherrar i landet, män som byggde sig palatslika gravar,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 ja, vid sidan av furstar som voro rika på guld och hade sina hus uppfyllda av silver;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 eller vore jag icke till, lik ett nedgrävt foster, lik ett barn som aldrig fick se ljuset.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Där hava ju de ogudaktiga upphört att rasa, där få de uttröttade komma till vila;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 där hava alla fångar fått ro, de höra där ingen pådrivares röst.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Små och stora äro där varandra lika, trälen har där blivit fri ifrån sin herre.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Varför skulle den olycklige skåda ljuset? Ja, varför gives liv åt dem som plågas så bittert,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 åt dem som vänta efter döden, utan att den kommer, och spana därefter mer än efter någon skatt,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 åt dem som skulle glädjas -- ja, intill jubel -- och fröjda sig, allenast de funne sin grav;
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 varför åt en man vilkens väg är höljd i mörker, åt en man så kringstängd av Gud?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Suckan har ju blivit mitt dagliga bröd, och såsom vatten strömma mina klagorop.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 ty det som ingav mig förskräckelse, det drabbar mig nu, och vad jag fruktade för, det kommer över mig.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Jag får ingen rast, ingen ro, ingen vila; ångest kommer över mig.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
