Job 15
1 Därefter tog Elifas från Teman till orda och sade:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Skall en vis man tala så i vädret och fylla upp sitt bröst med östanvind?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Skall han försvara sin sak med haltlöst tal, med ord som ingenting bevisa?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Än mer, du gör gudsfruktan om intet och kommer med klagolåt inför Gud.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Ty din ondska lägger dig orden i munnen, och ditt behag står till illfundigt tal.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Så dömes du nu skyldig av din mun, ej av mig, dina egna läppar vittna emot dig.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Var du den första människa som föddes, och fick du liv, förrän höjderna funnos?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Blev du åhörare i Guds hemliga råd och fick så visheten i ditt våld?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Vad vet du då, som vi icke veta? Vad förstår du, som ej är oss kunnigt?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Gråhårsman och åldring finnes också bland oss, ja, en som övergår din fader i ålder.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Försmår du den tröst som Gud har att bjuda, och det ord som i saktmod talas med dig?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Vart föres du hän av ditt sinne, och varför välva dina ögon så,
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 i det du vänder ditt raseri mot Gud och öser ut ord ur din mun?
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Vad är en människa, att hon skulle vara ren? Vad en av kvinna född, att han skulle vara rättfärdig?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Se, ej ens på sina heliga kan han förlita sig, och himlarna äro icke rena inför hans ögon;
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 huru mycket mindre då den som är ond och fördärvad, den man som läskar sig med orättfärdighet såsom med vatten!
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Jag vill kungöra dig något, så hör nu mig; det som jag har skådat vill jag förtälja,
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 vad visa män hava gjort kunnigt, lagt fram såsom ett arv ifrån sina fäder,
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 ifrån dem som allena fingo landet till gåva, och bland vilka ingen främling ännu hade trängt in:
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Den ogudaktige har ångest i alla sina dagar, under de år, helt få, som beskäras en våldsverkare.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Skräckröster ljuda i hans öron; när han är som tryggast, kommer förhärjaren över honom.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Han har intet hopp om räddning ur mörkret, ty svärdet lurar på honom.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Såsom flykting söker han sitt bröd: var är det? Han förnimmer att mörkrets dag är för handen.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Ångest och trångmål förskräcka honom, han nedslås av dem såsom av en stridsrustad konung.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Ty mot Gud räckte han ut sin hand, och mot den Allsmäktige förhävde han sig;
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 han stormade mot honom med trotsig hals, med sina sköldars ryggar i sluten hop;
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 han höljde sitt ansikte med fetma och samlade hull på sin länd;
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 han bosatte sig i städer, dömda till förstöring, i hus som ej fingo bebos, ty till stenhopar voro de bestämda.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Därför bliver han ej rik, och hans gods består ej, hans skördar luta ej tunga mot jorden.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Han kan icke undslippa mörkret; hans telningar skola förtorka av hetta, och själv skall han förgås genom Guds muns anda.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 I sin förvillelse må han ej lita på vad fåfängligt är, ty fåfänglighet måste bliva hans lön.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 I förtid skall hans mått varda fyllt, och hans krona skall ej grönska mer.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Han bliver lik ett vinträd som i förtid mister sina druvor, lik ett olivträd som fäller sina blommor.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Ty den gudlöses hus förbliver ofruktsamt, såsom eld förtär hyddor där mutor tagas.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 Man går havande med olycka och föder fördärv; den livsfrukt man alstrar är ett sviket hopp.
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
