Job 10

1 Min själ är led vid livet. Jag vill giva fritt lopp åt min klagan, jag vill tala i min själs bedrövelse.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Jag vill säga till Gud: Döm mig icke skyldig; låt mig veta varför du söker sak mot mig.

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Anstår det dig att öva våld, att förkasta dina händers verk, medan du låter ditt ljus lysa över de ogudaktigas rådslag?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Har du då ögon som en varelse av kött, eller ser du såsom människor se?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Är din ålder som en människas ålder, eller äro dina år såsom en mans tider,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 eftersom du letar efter missgärning hos mig och söker att hos mig finna synd,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 du som dock vet att jag icke är skyldig, och att ingen finnes, som kan rädda ur din hand?

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Dina händer hava danat och gjort mig, helt och i allo; och nu fördärvar du mig!

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Tänk på huru du formade mig såsom lera; och nu låter du mig åter varda till stoft!

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Ja, du utgöt mig såsom mjölk, och såsom ostämne lät du mig stelna.

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Med hud och kött beklädde du mig, av ben och senor vävde du mig samman.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Liv och nåd beskärde du mig, och genom din vård bevarades min ande.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Men därvid gömde du i ditt hjärta den tanken, jag vet att du hade detta i sinnet:

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 om jag syndade, skulle du vakta på mig och icke lämna min missgärning ostraffad.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Ve mig, om jag befunnes vara skyldig! Men vore jag än oskyldig, så finge jag ej lyfta mitt huvud, jag skulle mättas av skam och skåda min ofärd.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Höjde jag det likväl, då skulle du såsom ett lejon jaga mig och alltjämt bevisa din undermakt på mig.

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 Nya vittnen mot mig skulle du då föra fram och alltmer låta mig känna din förtörnelse; med skaror efter skaror skulle du ansätta mig.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Varför lät du mig då komma ut ur modersskötet? Jag borde hava förgåtts, innan något öga såg mig,

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 hava blivit såsom hade jag aldrig varit till; från moderlivet skulle jag hava förts till graven.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Kort är ju min tid; må han då låta mig vara, lämna mig i fred, så att jag får en flyktig glädje,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 innan jag går hädan, för att aldrig komma åter, bort till mörkrets och dödsskuggans land,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 till det land vars dunkel är såsom djupa vatten, dit där dödsskugga och förvirring råder, ja, där dagsljuset självt är såsom djupa vatten.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.