Psaltaren 56

1 Ett gyldene klenodium Davids, till att föresjunga, om den dumba dufvona ibland de främmanda, då de Philisteer grepo honom i Gath. Gud, var mig nådelig, ty menniskor vilja nedersänka mig; dagliga strida de, och tränga mig.

Mai marelui muzician, „Ionatelemrecokim,” Mictam al lui David, când filistenii l-au prins în Gat. Fii milostiv cu mine, Dumnezeule, căci omul m-ar înghiți; el mă oprimă, luptând zilnic.

2 Mine fiender nedersänka mig dagliga ty månge strida emot mig högmodeliga.

Dușmanii mei m-ar înghiți zilnic, căci mulți luptă împotriva mea, O cel Preaînalt.

3 När jag fruktar mig, så hoppas jag uppå dig.

Când sunt înspăimântat, mă voi încrede în tine.

4 Jag vill prisa Guds ord; på Gud vill jag hoppas, och intet frukta mig. Hvad skulle något kött göra mig?

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în Dumnezeu mi-am pus încrederea; nu mă voi teme de ce îmi poate face carnea.

5 Dagliga strida de emot min ord; alle deras tankar äro, att de må göra mig ondt.

În fiecare zi ei denaturează cuvintele mele, toate gândurile lor sunt împotriva mea spre rău.

6 De hålla tillhopa, och vakta, och taga vara uppå mina hälar, huru de mina själ gripa måga.

Ei se adună, se ascund, îmi pândesc pașii, în timp ce îmi așteaptă sufletul.

7 Hvad de ondt göra, det är allaredo tillgifvet ( säga de ). Gud störte sådana menniskor neder utan alla nåde.

Vor scăpa ei prin nelegiuire? În mânia ta doboară poporul, Dumnezeule.

8 Räkna min flykt; fatta mina tårar uti din lägel; utan tvifvel räknar du dem.

Tu istorisești rătăcirile mele, pune lacrimile mele în burduful tău, nu sunt ele în cartea ta?

9 Då måste mina fiender tillbakavända. När jag ropar, förmärker jag, att du min Gud äst.

Dușmanii mei se vor întoarce înapoi când strig către tine, aceasta știu; căci Dumnezeu este de partea mea.

10 Jag vill prisa Guds ord; Herrans ord vill jag prisa.

În Dumnezeu voi lăuda cuvântul lui, în DOMNUL voi lăuda cuvântul lui.

11 Uppå Gud hoppas jag, och fruktar mig intet; hvad kunna menniskor göra mig?

În Dumnezeu mi-am pus încrederea, nu mă voi teme de ce îmi poate face omul.

12 Jag hafver gjort dig löfte, Gud, att jag dig tacka vill.

Jurămintele tale sunt asupra mea, Dumnezeule, îți voi întoarce laude.

13 Ty du hafver frälst mina själ ifrå döden, mina fötter ifrå fall; att jag må vandra för Gudi uti de lefvandes ljuse.

Fiindcă mi-ai salvat sufletul de la moarte, nu vei salva de la cădere picioarele mele ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii?