Psaltaren 22

1 En Psalm Davids, till att föresjunga, om hindena som bittida jagad varder. Min Gud, min Gud, hvi hafver du öfvergifvit mig? Jag ryter; men min hjelp är fjerran.

Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

2 Min Gud, om dagen ropar jag, så svarar du intet; och om nattena tiger jag ock intet.

Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

3 Men du äst helig, du som bor ibland Israels lof.

Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

4 Våre fäder hoppades uppå dig; och då de hoppades, halp du dem ut.

Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

5 Till dig ropade de, och vordo hulpne; de hoppades på dig, och vordo icke till skam.

Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

6 Men jag är en matk, och icke menniska; menniskors gabberi, och folks föraktelse.

Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

7 Alle de som mig se, bespotta mig, gapa upp med munnen, och rista hufvudet:

Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

8 Han klage det Herranom; han hjelpe honom ut, och undsätte honom, om han hafver lust till honom.

S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

9 Ty du hafver dragit mig utu mitt moderlif; och vast min tröst, då jag än vid mine moders bröst låg.

Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

10 På dig är jag kastad utaf moderlifvet; du äst min Gud, allt ifrå mine moders lif.

Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11 Var icke långt ifrå mig; ty ångest är hardt när; ty här är ingen hjelpare.

Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

12 Store stutar hafva belagt mig; fete oxar hafva omhvärft mig.

Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

13 De uppgapa med sin mun emot mig, såsom ett glupande och rytande lejon.

Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14 Jag är utgjuten såsom vatten; all min ben hafva skiljts åt; mitt hjerta i mitt lif är såsom ett smält vax.

Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

15 Mina krafter äro borttorkade, såsom ett stycke af en potto; och min tunga lådar vid min gom, och du lägger mig uti dödsens stoft.

Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

16 Ty hundar hafva kringhvärft mig, och de ondas rote hafver ställt sig omkring mig; mina händer och fötter hafva de genomborrat.

Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17 Jag måtte tälja all min ben; men de skåda och se sin lust på mig.

Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

18 De byta min kläder emellan sig, och kasta lott om min klädnad.

Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

19 Men du, Herre, var icke fjerran; min starkhet, skynda dig till att hjelpa mig.

Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

20 Fria mina själ ifrå svärdet, mina ensamma ifrå hundarna.

Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

21 Hjelp mig utu lejonens mun, och fria mig ifrån enhörningarna.

Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

22 Jag vill predika ditt Namn minom brödrom; jag vill prisa dig i församlingene.

Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Lofver Herran, I som frukten honom; honom äre all Jacobs säd, och honom vörde all Israels säd.

Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

24 Ty han hafver icke föraktat eller försmått dens fattiga eländhet; och icke förskylt sitt ansigte för honom; och då han ropade till honom, hörde han det.

Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

25 Dig vill jag prisa, uti den stora församlingene; jag vill betala mitt löfte inför dem som frukta honom.

În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

26 De elände skola äta, att de mätte varda; och de som efter Herran fråga, skola prisa honom; edart hjerta skall lefva evinnerliga.

Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

27 Tänke derpå alla verldenes ändar, och omvände sig till Herran; och alla Hedningars slägter tillbedje för honom.

Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

28 Herren hafver ett rike, och han råder ibland Hedningarna.

Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

29 Alle fete på jordene skola äta, och tillbedja; för honom skola knäböja alle de som i stoft ligga, och de der med bekymmer lefva.

Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

30 Han skall få ena säd, den honom tjenar; om Herran skall man förkunna intill barnabarn.

O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

31 De skola, komma och predika hans rättfärdighet de folke, som födas skall, att han det gör.

Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.