Psaltaren 130

1 En visa i högre choren. Utu djupen ropar jag till dig, Herre.

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Herre, hör mina röst; låt din öron akta uppå mins böns röst.

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Om du, Herre, vill tillräkna synderna, Herre, ho kan blifva beståndandes?

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Ty när dig är förlåtelse, att man skall frukta dig.

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Jag vänter efter Herran; min själ vänter, och jag hoppas uppå hans ord.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Min själ vänter efter Herran, ifrå den ena morgonväkten till den andra.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Israel hoppes uppå Herran; ty när Herranom är nåd, och mycken förlossning när honom.

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 Och han skall förlossa Israel ifrån alla hans synder.

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.