< Psaltaren 120 >
1 En visa i högre choren. Jag ropar till Herran i mine nöd, och han bönhörer mig.
O cântare a treptelor. În strâmtorarea mea am strigat către DOMNUL și el m-a ascultat.
2 Herre, fräls mina själ ifrå lögnaktiga munnar, och ifrå falska tungo.
Scapă-mi sufletul, DOAMNE, de buzele mincinoase și de limba înșelătoare.
3 Hvad kan den falska tungan göra dig? Och hvad kan hon uträtta?
Ce ți se va da? Sau ce ți se va face, limbă mincinoasă?
4 Hon är såsom ens väldigs skarpe pilar, såsom eld i enebärsträ.
Săgeți ascuțite ale celui tare, cu cărbuni de ienupăr.
5 Ve mig, att jag en främling är ibland Mesech; jag måste bo ibland Kedars hyddor.
Vai mie, că locuiesc temporar în Meșec, că locuiesc în corturile Chedarului.
6 Det varder mine själ långt att bo när dem, som friden hata.
Sufletul meu a locuit mult cu cel ce urăște pacea.
7 Jag håller frid; men när jag talar, så taga de till att örliga.
Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.