Psaltaren 104
1 Lofva Herran, min själ; Herre, min Gud, du äst ganska härlig, du äst dägelig och allstinges väl beprydd.
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Ljus är din klädnad, som du uppå hafver; du utsträcker himmelen såsom ett tapet.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Du hvälfver honom ofvan med vatten; du far i skyn såsom i en vagn, och går på vädrens vingar;
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Du, som gör dina Änglar till väder, och dina tjenare till eldslåga;
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Du, som grundar jordena på hennes botten, så att hon blifver i evig tid.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Med djupet betäcker du henne, såsom med ett kläde, och vatten stå öfver bergen.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Men för ditt näpsande fly de; för ditt dundrande fara de bort.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Bergen resa högt upp, och dalarna sätta sig ned i det rum, som du dem skickat hafver.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Du hafver satt ett mål, der komma de intet öfver; och måga icke åter betäcka jordena.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Du låter källor uppbrista i dalomen, så att vatten emellan bergen flyta;
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Att all djur på markene måga dricka, och vildåsnarna sin törst släcka.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 När dem sitta himmelens foglar, och sjunga på qvistarna.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Du fuktar bergen ofvanefter; du gör landet fullt med frukt, den du förskaffar.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Du låter gräs växa för boskapen, och säd menniskomen till nytto; att du skall låta komma bröd utaf jordene;
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 Och att vin skall fröjda menniskones hjerta, och hennes ansigte dägeligit varda af oljo, och bröd styrka menniskones hjerta;
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Att Herrans trä skola full med must stå; de cedreträ på Libanon, som han planterat hafver.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 Der hafva foglarna sitt näste, och hägrar bo uppe i furoträn.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 De höga berg äro de stengetters tillflykt, och stenklyfterna de kunilers.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Du gör månan, till att derefter skifta året; solen vet sin nedergång.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Du gör mörker, att natt varder; då draga sig all vilddjur ut;
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 De unga lejon, som ryta efter rof, och sin mat söka af Gudi;
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Men när solen uppgår, draga de bort, och lägga sig uti sina kulor.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Så går då menniskan ut till sitt arbete, och till sitt åkerverk intill aftonen.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Herre, huru äro din verk så stor och mång! Du hafver visliga skickat dem all, och jorden är full af dina ägodelar.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Hafvet, det så stort och vidt är, der kräla uti, utan tal, både stor och liten djur.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Der gå skepp; der äro hvalfiskar, som du gjort hafver, att de deruti leka skola.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Allt vänter efter dig, att du skall gifva dem mat i sin tid.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Då du gifver dem, så samla de; när du upplåter dina hand, så varda de med god ting mättade.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Om du fördöljer ditt ansigte, så varda de förskräckte; du tager deras anda bort, så förgås de, och varda åter till stoft igen.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Du låter ut din anda, så varda de skapade, och du förnyar jordenes ansigte.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Herrans ära är evig; Herren hafver behag till sin verk.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Han ser uppå jordena, så bäfvar hon; han kommer vid bergen, så ryka de.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Jag vill sjunga Herranom i mina lifsdagar, och lofva min Gud, så länge jag är till.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Mitt tal behage honom väl; jag gläder mig af Herranom.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Syndarena hafve en ända på jordene, och de ogudaktige vare icke mer till; lofva, min själ, Herran. Halleluja.
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
