Job 4
1 Då svarade Eliphas af Thema, och sade:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Du lider tilläfventyrs icke gerna, om man försöker att tala med dig? Men ho kan låtat?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Si, du hafver undervisat många, och styrkt trötta händer.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Ditt tal hafver upprest dem, som fallne voro; och bäfvande knä hafver du förstärkt.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Men nu, medan det kommer på dig, varder du förtvinad; och nu, medan det drabbar på dig, förskräckes du.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Ja, der är nu din ( Guds ) fruktan, din tröst, ditt hopp, och din fromhet.
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Käre, tänk uppå, hvar är någor oskyldiger förgången? Eller hvar äro de rättfärdige någon tid utrotade?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Såsom jag väl sett hafver, de som vedermödo plöjde, och olycko sådde, de skåro det ock upp;
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Att de äro genom Guds anda förgångne, och af hans vredes anda förgjorde.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Lejonens rytande, och lejinnones röst, och de unga lejons tänder äro sönderbrutna.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Lejonet är förgånget, att det icke mera röfvar; och de unga lejon äro förskingrade.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Och till mig är kommet ett hemligit ord, och mitt öra hafver deraf fått något märkeligit.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Då jag begrundade nattenes syner, då sömnen faller på menniskorna;
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Då kom fruktan och bäfvande mig uppå, och all min ben förskräcktes.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Och då anden gick framom mig, reste mig håret på minom kropp.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Då stod en för min ögon, och dess skapnad kände jag intet; han var stilla, och jag hörde ena röst:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Huru kan en menniska vara rättfärdigare än Gud; eller en man vara renare än han, som honom gjort hafver?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Si, ibland sina tjenare finner han icke trohet, och i sinom Änglom finner han dårhet.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Huru mycket mer de som bo i lerhus; och de der grundade äro på jordene, skola förtäras af matk.
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Det varar ifrå morgonen intill aftonen, så varda de upphuggne; och förr än de varda det varse, äro de platt borto;
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Och deras käraste förgås; och dö ock oförvarandes.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
