Job 31

1 Jag hafver gjort ett förbund med min ögon, att jag intet skall sköta efter någon jungfru.

Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

2 Men hvad gifver mig Gud till löna ofvan efter, och hvad arfvedel den Allsmägtige af höjdene?

Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

3 Skulle icke heldre den orättfärdige hafva den vedermödona, och en ogerningsman sådana jämmer lida?

Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

4 Ser han icke mina vägar, och räknar alla mina gånger?

Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

5 Hafver jag vandrat i fåfängelighet, eller min fot skyndat sig till bedrägeri?

Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

6 Man väge mig på en rätt våg, så skall Gud förnimma min fromhet.

Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

7 Hafver min gång vikit utaf vägen, och mitt hjerta efterföljt min ögon, och något lådat vid mina händer,

Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

8 Så låt mig så, och en annar äte det; och min ätt varde utrotad.

Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

9 Hafver mitt hjerta låtit sig draga till qvinno, och hafver vaktat vid mins nästas dörr,

Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

10 Så varde min hustru af enom androm skämd, och andre besofve henne;

Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

11 Ty det är en last och en missgerning för domarena.

Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

12 Ty det vore en eld, som förtärer intill förderf, och all min tilldrägt utrotade.

Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

13 Hafver jag föraktat, mins tjenares eller mine tjenarinnos rätt, då de med mig trätte?

Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

14 Hvad ville jag göra, när Gud reser sig upp? Och hvad ville jag svara, när han hemsöker?

Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

15 Hafver ock icke han gjort honom, den mig i moderlifvet gjorde; och hafver ju så väl tillredt honom i lifvena?

Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

16 Hafver jag dem torftigom förnekat hvad de begärde, och låtit enkones ögon försmäkta?

Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

17 Hafver jag ätit min beta allena, att den faderlöse icke också hafver ätit deraf?

Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

18 Ty ifrå minom ungdom hafver jag hållit mig såsom en fader, och allt ifrå mitt moderlif hafver jag gerna hugsvalat.

(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

19 Hafver jag någon sett förgås, derföre att han icke hade kläder; och låtit den fattiga gå oskyldan?

Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

20 Hafva icke hans sidor välsignat mig, då han af min lambs skinn värmad vardt?

Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

21 Hafver jag låtit komma mina hand vid den faderlösa, ändock jag såg mig i portenom magt hafva,

Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

22 Så falle mina skuldror ifrå mina axlar, och min arm gånge sönder ifrå läggenom.

Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

23 Ty jag fruktade Gud såsom en olycko öfver mig, och kunde hans tunga icke bära.

Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

24 Hafver jag satt guld till min tröst, och sagt till guldklimpen: Du äst mitt hopp?

Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

25 Hafver jag gladt mig, att jag myckna ägodelar hade, och min hand allahanda förvärfvat hade?

Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

26 Hafver jag sett på ljuset, då det klarliga sken, och på månan, då han i fyllo gick?

Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

27 Hafver mitt hjerta hemliga låtit sig tälja i det sinnet, att min mun skulle kyssa mina hand?

Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

28 Hvilket ock en missgerning är för domarena; förty dermed hade jag nekat Gud i höjdene.

Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

29 Hafver jag gladt mig, när minom fiende gick illa, och upphäfvit mig, att olycka råkade uppå honom?

Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

30 Ty jag lät min mun icke synda, så att han önskade hans själ ena banno.

Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

31 Hafva icke de män i mine hyddo måst säga: Ack! att vi icke måtte af hans kött mättade varda.

Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

32 Ute måste den främmande icke blifva; utan dem vägfarande lät jag mina dörr upp.

Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

33 Hafver jag såsom en menniska skylt mina skalkhet, att jag skulle hemliga fördölja min missgerning?

Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

34 Hafver jag grufvat mig för stora hopen; eller hafver frändernas föraktelse mig förskräckt? Jag blef stilla, och gick icke ut genom dörrena.

M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

35 Ho gifver mig en förhörare, att den Allsmägtige må höra mitt begär? Att någor måtte skrifva en bok om mine sak;

O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

36 Så ville jag taga henne uppå mine axlar, och ombinda mig henne såsom en krono.

Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

37 Jag ville förkunna talet på mina gånger, och såsom en Förste ville jag det frambära.

I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

38 Om min jord ropar emot mig, och dess fårar alle tillika gråta;

Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

39 Hafver jag dess frukt obetalad ätit, och gjort åkermännernas lefverne tungt;

Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

40 Så växe mig tistel för hvete, och törne för bjugg. En ända hafva Jobs ord.

Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.