Job 10

1 Min själ grufvar sig för mitt lif; min klagan vill jag låta fara fort, och tala i mine själs bedröfvelse;

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Och säga till Gud: Fördöm mig icke; låt mig få veta, hvarföre du träter med mig.

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Hafver du der lust till, att du brukar öfvervåld; och förkastar mig, hvilken dina händer gjort hafva; och låter de ogudaktigas anslag komma till äro?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Hafver du ock då köttslig ögon? Eller ser du såsom en menniska ser?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Eller är din tid såsom ens menniskos tid; eller din år såsom ens mans år;

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 Att du frågar efter mina orättfärdighet, och uppsöker mina synd;

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 Ändå du vetst, att jag icke är ogudaktig; ändå det är ingen, som kan fria ifrå dine hand?

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Dina händer hafva fliteliga gjort mig, och allansamman beredt mig; och du nedsänker mig så alldeles.

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Tänk dock uppå, att du hafver gjort mig af ler, och skall åter låta mig komma till jord igen.

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Hafver du icke molkat mig såsom mjölk, och låtit mig ystas såsom ost?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Du hafver klädt mig uti hud och kött; med ben och senor hafver du sammanfogat mig.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Lif och välgerning hafver du gjort mig, och ditt uppseende bevarar min anda.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Och ändå att du fördöljer sådana i ditt hjerta, så vet jag dock likväl, att du kommer det ihåg.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Om jag syndar, så märker du det straxt, och låter mina missgerning icke vara ostraffad.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Är jag ogudaktig, så är mig ve; är jag rättfärdig, så tör jag likväl icke upplyfta mitt hufvud, som den der full är med föraktelse, och ser mina eländhet;

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Och såsom ett upprest lejon jagar du mig, och handlar åter grufveliga med mig.

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 Du förnyar din vittne emot mig, och gör dina vrede mycken öfver mig; mig plågar det ena öfver det andra.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Hvi hafver du låtit mig komma utaf moderlifvet? Ack! att jag dock hade varit förgjord, att intet öga hade sett mig;

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Så vore jag, såsom den der intet hafver varit till, buren ifrå moderlifvet till grafvena.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Vill då icke mitt korta lif hafva en ända? Vill du icke låta af mig, att jag något litet måtte vederqvickas;

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 Förr än jag går bort, och kommer intet igen, nämliga i mörkrens och töcknones land?

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 Det ett land är, hvilkets ljus är tjocka mörkret, och der som ingen skickelighet är; der skenet är såsom en töckna.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.