Cantar de los Cantares 2

1 Soy una rosa de Sarón, una flor de los valles.

Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.

2 Como el lirio de flores entre las espinas, así es mi amor entre las doncellas.

Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.

3 Como el manzano entre los árboles del bosque, así es mi amado entre los jóvenes. Tomé mi descanso bajo su sombra con gran placer, y su fruta era dulce a mi gusto.

Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.

4 Me llevó a la casa del vino, y su bandera sobre mí fue amor.

El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.

5 Hazme fuerte con los pasteles de pasa, consuélame con las manzanas; Estoy enferma de amor.

Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.

6 Su mano izquierda está debajo de mi cabeza, y su mano derecha está alrededor de mí.

Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.

7 Prometanme, oh hijas de Jerusalén, por las gacelas y las ciervas del campo, que no muevan ni levanten a mi amor hasta que quiera.

Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.

8 ¡La voz de mi ser amado! Mira, él viene saltando en las montañas, brincando sobre las colinas.

Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.

9 Mi ser querido es como un venado; Mira, él está al otro lado de nuestra pared, está mirando hacia las ventanas, dejándose ver a través de los enrejados.

Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.

10 Mi amado me dijo: Levántate, amor mío, y ven conmigo.

Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.

11 Porque, mira, el invierno ha pasado, la lluvia ha terminado y se ha ido;

Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;

12 Las flores han venido sobre la tierra; Ha llegado el tiempo de la canción de los pájaros Ha llegado el momento de cortar las vides, y la voz de la paloma está sonando en nuestra tierra;

Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;

13 La higuera saca su fruto verde y las vides en flor dan buen olor. Levántate de tu cama, hermosa mía, y ven conmigo.

Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.

14 Oh paloma mía, tú estás en las hendiduras de las laderas de las montañas, en las grietas de los montes altos; Déjame ver tu rostro, que tu voz llegue a mis oídos; porque dulce es tu voz, y tu rostro es hermoso.

Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.

15 Agarren las zorras, las pequeñas zorras, que dañan nuestros viñedos; pues nuestras viñas están en flor.

Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.

16 Mi amado es mío, y yo soy suya: él pastorea su rebaño entre las flores.

Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.

17 Hasta que llegue la noche, y el cielo se oscurezca lentamente, vuelve, mi amado, y sea como un venado en las montañas de Beter.

Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.