Job 7
1 ¿No tiene el hombre su tiempo ordenado de problemas en la tierra? ¿Y no son sus días como los días de un siervo trabajando para el pago?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Como un sirviente que desea las sombras de la noche, y un obrero buscando su pago.
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 Así que tengo para mi herencia meses de dolor sin ningún propósito, y me dan noches de cansancio.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 Cuando voy a mi cama, digo: ¿Cuándo será la hora de levantarme? pero la noche es larga, y estoy cambiando de lado a lado hasta la luz de la mañana.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 Mi carne está cubierta de gusanos y; mi piel se endurece y luego se agrieta y supura de nuevo.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 Mis días van más rápido que el hilo del trabajador de la tela, y terminan sin esperanza.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Oh, ten en cuenta que mi vida es un soplo: mi ojo nunca volverá a ver lo bueno.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 El ojo del que me ve ya no me verá más: tus ojos estarán sobre mí, y dejaré de ser.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 Una nube que pasa y se desvanece y se va; así es el que desciende al inframundo no vuelve a subir. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 Él no regresará a su casa, y su lugar no tendrá más conocimiento de él.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Por eso no callaré la boca; Dejaré que las palabras salgan de ella en el dolor de mi espíritu, mi alma hará un clamor amargo.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 ¿Soy una bestia de mar, que me pusiste a vigilar?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 Cuando digo: En mi cama tendré consuelo, allí descansaré de mi enfermedad;
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 Entonces me envías sueños y visiones de miedo;
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 Mi alma escoge la asfixia, prefiero la muerte. que a está vida.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 No tengo deseos de vivir, ¡no viviría para siempre! Aléjate de mí, porque mis días son como un aliento.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 ¿Qué es el hombre, que lo has hecho grande, y que tu atención está fija en él,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 ¿Y que tu mano está sobre él cada mañana, y que lo estás poniendo a prueba cada minuto?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 ¿Cuánto tiempo pasará antes de que tus ojos se aparten de mí, para que pueda tener un minuto de espacio para respirar?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 Si he hecho algo malo, ¿qué te he hecho a ti, oh guardián de los hombres? ¿Por qué me has hecho un blanco para tus golpes, de modo que soy una carga para mi mismo?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 ¿Y por qué no quitas mi pecado, y dejas que mi maldad termine? porque ahora voy al polvo, y me buscará con cuidado, pero ya no existiré.
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
