Job 30
1 Pero ahora los que son más jóvenes que yo; se burlan de mi, aquellos cuyos padres aborrecería poner con los perros de mis rebaños.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 ¿De qué sirve la fuerza de sus manos para mí? toda fuerza se ha ido de ellos.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Se desperdician por la necesidad de comida, mordiendo la tierra seca; Su única esperanza de vida está en la tierra baldía.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Ellos están arrancando verdolagas de la maleza, y comían raíces de árboles.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Ellos eran rechazados de entre los habitantes de sus ciudades, los hombres gritan contra ellos como ladrones.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Moraban en valles de terror; Tienen que vivir en las cuevas, en los barrancos y las rocas.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Bramaban entre la maleza; Se juntan bajo las espinas.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Son hijos de vergüenza, y de hombres sin nombre, que han sido expulsados de su pueblo.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Y ahora me he convertido en su canción, y soy la burla de todos.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Les soy asqueroso; Se alejan de mí y me escupen en la cara.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Porque ha desatado el cordón de mi arco, y me ha afligido; Él los enviado y se han desenfrenado delante de mí.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 A mi diestra se levantaron los jóvenes, empujaron mis pies, se pusieron en orden y alzaron sus caminos de destrucción contra mí:
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Han destruido mis caminos, se benefician a causa de mi destrucción; aprovechan que nadie los detiene.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 A través de un agujero en la pared como un portillo, se avalanchan contra mi.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Me ha venido él temor. Mi esperanza se ha ido como el viento, y mi bienestar como una nube.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Pero ahora mi alma se vuelve agua en mí, me superan días de problemas.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 El dolor penetra mis huesos, y no me dieron descanso; No hay fin a mis dolores.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 Con gran fuerza desfigura mi ropa, me ciñe como cuello de mi túnica.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 En verdad, Dios me ha rebajado hasta la tierra, y me he vuelto como el polvo.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 No respondes a mi clamor, y no tomas nota de mi oración.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Te has vuelto cruel conmigo; la fuerza de tu mano me aborrece.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Levantándome, me haces ir en las alas del viento; Estoy deshecho por la tormenta.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Porque estoy seguro de que me llevarás a la muerte y al lugar de reunión ordenado para todos los vivos.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 ¿No se ha extendido mi mano para ayudar a los pobres? ¿No he sido para él un salvador en su apuro?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 ¿No he llorado por los oprimidos? ¿Y no estaba mi alma triste por el necesitado?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Cuando buscaba el bien, vino el mal; Estaba esperando la luz, y se oscureció.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Mis sentimientos están fuertemente conmovidos, y no me dan descanso; Los días de angustia me han sobrepasado.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Ando en ropa oscura, incómodo; Me levanto en el lugar público, pidiendo ayuda.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Me he convertido en un hermano de los chacales, y voy en compañía de avestruces.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Mi piel es negra y se me cae; y mis huesos arden con el calor de mi enfermedad.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Y mi arpa se ha convertido en luto, y el sonido de mi flauta en el ruido de lamento.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
