Job 14

1 En cuanto al hombre, hijo de mujer, sus días son cortos y llenos de problemas.

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Sale como una flor, y es cortado; sale volando como una sombra, y nunca más se ve.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 ¿Es en uno como este que tus ojos están fijos, con el propósito de juzgarlo?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Quién podrá sacar algo limpio de un impuro! Nadie!

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Si sus días están ordenados, y tienes conocimiento del número de sus meses, habiéndole dado un límite fijo más allá del cual no puede ir;

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Deja que tus ojos se aparten de él, y quita tu mano de él, para que pueda tener placer al final de su día, como un sirviente que trabaja para el pago.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 Porque hay esperanza de un árbol; si se corta, volverá a retoñar, y sus ramas no llegarán a su fin.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Aunque su raíz puede ser vieja en la tierra, y su extremo cortado puede estar muerto en el polvo;

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 Aun así, con el olor del agua, hará brotes y pondrá ramas como una planta joven.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 Pero el hombre llega a su muerte y se va: abandona su espíritu, ¿y dónde está?

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Las aguas salen de un estanque, y un río se convierte en desecho y seco;

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 Entonces el hombre baja al sepulcro y no vuelve: hasta que los cielos se acaban, no estarán despiertos ni saldrán de su sueño.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 ¡Si solo me mantuvieras a salvo en el sepulcro, poniéndome en un lugar secreto hasta que tu ira haya pasado, dándome un tiempo fijo para que pueda volver a tu memoria otra vez! (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 Si la muerte se lleva a un hombre, ¿volverá a la vida? Todos los días de mi problema estaría esperando, hasta que llegara el momento de mi cambio.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Al sonido de tu voz daría una respuesta, eres aficionado a la obra de tus manos.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 Porque ahora mis pasos están numerados por ti, y mi pecado no es pasado por alto.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 Mi maldad está sellada en una bolsa, y cosida mi iniquidad.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 Pero verdaderamente una montaña que cae se convierte en polvo, y una roca se mueve de su lugar;

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Las piedras son desgastadas por la fuerza de las aguas; el polvo de la tierra es arrastrado por su desbordamiento, y así pones fin a la esperanza del hombre.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Prevaleces sobre el siempre, y él se va; Su rostro se cambia en la muerte, y lo envías lejos.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Sus hijos reciben honra, y él no tiene conocimiento de ello; son humillados, pero él no es consciente de ello.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Ciertamente su carne sobre él tiene dolor, y su alma está lamentándose.

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.